Cer de toamna la manastire
Cel mai frumos cer de toamna l-am vazut la munte, departe de nebunia orasului si aproape de mult verde. Cea mai buna lumina e acolo unde domneste soarele prietenos. Cei mai inalti copaci sunt in padurile necercetate inca, iar cea mai mare libertate o gasesti cand esti tu insuti si regasesti lumea inceputurilor.
Iubesc acel albastru care se lasa ascuns, pe alocuri, de nori tomnatici. Intre timp, am invatat sa nu mai caut ceva ce nu exista, ci sa ma bucur de ceea ce stiu ca este.
Ce-mi plac aceste casute de lemn, felul cum se vad bustenii la colturile caselor. Imi place stilul asta.
Madpenguin
septembrie 14, 2011 at 11:43 am
inaltator ! din toate punctele de vedere
Laur
septembrie 15, 2011 at 12:11 pm