Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Cum sa evadezi in weekend la Pasarea. Cu bicicleta. Ba nu, la Cernica.

leave a comment »

Sau, pur si simplu, doar sa evedezi din Bucuresti. O vara intreaga nu am iesit la o plimbare cu bicicleta, dar nici acum, in toamna, nu am renuntat la ideea de a face o excursie pe drumurile din jurul orasului prafuit. Era o dorinta pe care trebuia sa mi-o indeplinesc.

De fapt, vreau sa cred ca este inceputul unei frumoase prietenii cu MTB-ul 🙂 Deja ma gandesc serios la prima mea participare la un concurs de mountainbike anul viitor. Asa de mult mi-a placut aventura pe care am trait-o weekendul trecut…singura! Da, singura pe bicicleta pe drum national si prin padurea de la Cernica.

Pe scurt: Cum a fost o zi de toamna superba, am furat o bicicleta (colegii stiu de unde 😀 ) si am plecat spre Pasarea, numai ca am ajuns la Cernica. Cautam off-road, insa am mers mai mult pe sosea. Putinul out off the road a fost minunat!

Pe lung: Am bifat prima mea experienta biciclista in afara Bucurestiului. Aproape 17km dus si la fel la intors. Asta inseamna 34 de kilometri. Un record, nu alta!

O sosea lunga se desfasura inaintea mea, aproape interminabila sau asa mi s-a parut mie pentru ca o parcurgeam pentru prima data pe bicicleta. Am plecat de undeva de la Victoriei si am ajuns pe soseaua Pantelimon, iar de aici tot inainte spre iesirea din oras. La un moment dat ma gandeam daca e sau nu o idee buna ceea ce mi-am propus sa fac in ziua aceea, dar am continuat. Planul initial era sa ajunga la Pasarea, numai ca nu gaseam nici un indicator spre locatie si am urmat drumul spre Cernica. Mi-am zis ca poate sa fie chiar mai frumos daca ajung in padurea de acolo pentru o tura de off-road.

Doar ca, pana la acel off-road pe care vroiam sa il simt, am mers foarte mult pe sosea. Nu a fost deloc fun pentru ca nu eram obisnuita cu un astfel de traseu. Imi place tot ce e pamant si nu asfalt. In cele din urma ajung la intrarea spre Cernica si parca sunt toata un zambet. Vad mult verde, lac si o atmosfera calda unde am putut sa ma odihnesc in liniste, cu o priveliste chiar frumoasa inaintea ochilor. Asa am aflat ca in zona exista si Park Aventura Cernica unde sigur o sa revin intr-o zi pentru a experimenta tiroliana.

CERNICA

DSC_0117

relax la cernica

Gastele au venit asa, la pachet 😀 Le-am facut si lor o poza, ca erau simpatice.

gaste

Dupa odihna binemeritata am mers in cautarea padurii. Dupa o portiune de drum forestier care m-a pacalit complet pentru ca se infunda a trebuit sa ma intorc pe sosea si sa continui drumul pana la Manastirea Cernica. Cu ocazia asta vroiam sa fac si o vizita la manastire, dar la intrarea in curtea acesteia ma lovesc de un semn cu interzis cu bicicletele si de un paznic foarte hotarat.

cercnica, manastire

Imi zic ca asta e si ca imi ajunge. Dau sa fac cale intoarsa cand vad un biciclist intrand in padure. Dupa el si eu 😀 A fost cel mai bun moment al calatoriei pentru ca intrasem pe un offroad superb si asta era tot ce cautam. Am de gand sa mai merg acolo pentru o tura mai lunga si nu singura.

Ce am invatat si recomand mai departe pentru cei incepatori

1. Prima greseala a fost ca mi-am pus blugi in loc de niste pantaloni sau colanti lejeri care sa imi usureze mersul pe bicicleta si nu sa ma incomodeze. Am incercat toate metodele asa incat sa ajung safe acasa, dar a fost un dezastru. Durere de fund si frecus la greu. Orice pozitie incercam sa abordez, nu a functionat nici una. Echipamentul adecvat este foarte important in cazul mersului pe bicicleta pe distante ceva mai lungi.

2. Verificarea bicicletei si adoptarea pozitiei corecte inainte de a porni la drum. Asta am facut-o, dar se pare ca nu indeajuns de bine. Abia la intoarcere am realizat ca trebuia sa ridic saua mai mult ca sa merg mai comod.

3. Hidratarea si revitalizarea sunt esentiale. Mi-am luat o sticla de apa de 0,5l in rucsac, plus o portocala, glucoza si o tarta cu branza. Tarta asta a fost un pic sarata si automat imi provoca sete. Era si cald afara, iar cantitatea de apa pe care simteam sa o beau s-a dublat. Luam cate o inghitura, ca sa imi ajunga cat mai mult. Cand mai aveam vreo 3 km pana in oras, m-a cuprins setea nebuna. Portocala a fost salvarea, dar nu pentru mult timp. M-a tinut vreo 1,5km dupa care s-a reactivat setea. Ca si concluzie: sa aveti intotdeauna suficienta apa si fructe la voi cand plecati pe bicicleta la drum lung, dar chiar si atunci cand sunteti la un concurs.

4. Bucuria dupa o astfel de iesire este de nepretuit! 🙂 Mai ales daca ai companie. To be continued…

Cand termin de scris acest material, la o saptamana dupa prima iesire, efectul endorfinelor este si mai puternic iar asta pentru ca si weekendul acesta am iesit cu bicicleta la un off-road, cu el.

Anunțuri

Written by claudiasofron

Octombrie 12, 2014 la 4:50 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: