Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Archive for the ‘Personale’ Category

Cand simplitatea ascunde profunzime

leave a comment »

Viata inseamna simplitate.

Asta am descoperit in ultima calatorie pe care am facut-o de curand. Sa te trezesti deodata in mijlocul unei lumi albe, unde este liniste deplina si ai timp sa iti descosi gandurile, traiesti sentimentul ca lumea se opreste pentru tine. Unii ar spune ca nu e nici un spectacol in imaginile de mai jos, eu as zice ca e un moment in care realizezi cat de mic esti in fata unei imensitati care te inconjoara.

Nu , nu e solitudine, e o prietenie absoluta cu natura!

Reclame

Written by claudiasofron

ianuarie 3, 2012 at 2:31 pm

Publicat în Fotografie, Personale, Things i love, Travel

Tagged with

Septembrie in munti

with 2 comments

Toamna e despre culori, tacere, ascultare si iertare. Toamna e despre cer, nori, multi stropi de ploaie si viata. Mai este despre ganduri care nu se aud de ceilalti, ci doar de tine. E ca un vant usor care inchide o usa veche si deschide o alta noua.

Greierii se aud mai bine la firul ierbii iar mintea se umple cu sunete calde. Lumina buna se gaseste in sufletul meu si in interiorul tau. Sa calatoresc departe e mai aproape decat orice vis.

Written by claudiasofron

septembrie 25, 2011 at 6:05 pm

Cer de toamna la manastire

with 2 comments

Cel mai frumos cer de toamna l-am vazut la munte, departe de nebunia orasului si aproape de mult verde. Cea mai buna lumina e acolo unde domneste soarele prietenos. Cei mai inalti copaci sunt in padurile necercetate inca, iar cea mai mare libertate o gasesti cand esti tu insuti si regasesti lumea inceputurilor.

Iubesc acel albastru care se lasa ascuns, pe alocuri, de nori tomnatici. Intre timp, am invatat sa nu mai caut ceva ce nu exista, ci sa ma bucur de ceea ce stiu ca este.

Written by claudiasofron

septembrie 14, 2011 at 6:11 am

Evadare de duminica

with 4 comments

Locurile frumoase se afla mereu aproape de noi, dar nu intoteadeauna stim sa le vedem. Poate pentru ca suntem prea comozi sa iesim din camera noastra confortabila sau pentru ca uitam ca natura se admira ”pe gratis”. Fiecare loc in care poti asculta linistea e ca o binecuvantare. In preajma apei, orice gand chinuitor dispare, corpul capata usuratate iar mintea se limpezeste.

Written by claudiasofron

august 24, 2011 at 6:55 am

Bagaje de care uitam

with 4 comments

Cat de mult cantareste o emotie, un sentiment de bine, un zambet sau un chip cald intalnit pe drum? Cat de multe trairi sau amintiri poti sa arunci din cele stranse de pe drum? Cat de usor te vei simti dupa ce te barasezi de acel bagaj nefolositor?  Doar te-ai chinuit atata vreme sa il strangi crezand ca este important si ca iti va folosi candva. Crezi ca oamenii te-ar privi altfel atunci?

Inca nu cunoastem si poate nu o sa cunoastem niciodata ce este cu adevarat important pentru noi,  ce trebuie sa strangem de pe drum sau ce trebuie sa pastram. De multe ori nu stim ce se ascunde in bagajul nostru pentru ca nu il deschidem…

Written by claudiasofron

iunie 21, 2011 at 2:01 pm

Publicat în Drumuri, Personale, Random

Tagged with , , , ,

Chipul batranei care m-a invatat ce este credinta

with 10 comments

Oamenii intelepti nu vor inceta niciodata sa spuna povesti folositoare, iar cei care stiu sa asculte nu se vor satura aproape niciodata sa ii auda vorbind.

Written by claudiasofron

iunie 16, 2011 at 9:46 am

Publicat în Fotografie, Personale, Things i love

Tagged with , ,

Franturi din viata la tara.

with 14 comments

Am patruns in lumea linistita si frumoasa pe care ne-o ofera natura si viata traita intr-un ritm simplu. Imaginile descriu o zi din viata de la tara, care incepe dimineata devreme si se termina tarziu in noapte. E viata veche si totodata noua pe care o privim in mod individual si ii dam o semnificatie aparte prin trairile pe care le avem. E curgerea lenta a timpului intr-un sat care  se afla la doar 1 km distanta de Dunarea Veche, un sat de lipoveni.

Frumusetea  cruda te intampina imediat  ce cobori in gradina din spatele casei si te cuprinde instantaneu dorinta de a simti iarba verde si roua diminetii sub picioare.

Oamenii de aici pastreaza acea simplitate care ii diferentiaza de restul si au intelepciunea vietii. Ti-e drag sa asculti povestile pe care le torc la lumina soarelui.

E un spatiu in care e o libertate pe care ti-o permiti. Un loc in care nimeni nu se grabeste, ci doar un loc in care toti isi traiesc timpul pentru ca acesta are rabdare cu ei. Niciun zgomot nepoftit nu perturba linistea de acasa si declar ferm ca e cel mai potrivit loc unde poti asculta tacerea. Totul este atat de real incat te sperie, dar nu vrei nici in ruptul capului sa te desparti de acele meleaguri.

Revenind in oras, am simtit ca revin intr-o lume care parca nu-mi mai apartine si ma debusoleaza. Cu toate acestea, atmosfera de acasa mi-a umplut sufletul cu bucurie si a strans in mine energia cu care sa imi continui drumul.

Written by claudiasofron

mai 9, 2011 at 7:38 am

%d blogeri au apreciat asta: