Posts Tagged ‘echipa’
Un vis, o echipa, o pasiune
Nu m-am gandit niciodata sa devin director de imagine, nici nu am visat la asta vreodata, desi suna foarte atragator.
In schimb, am visat sa lucrez cu o echipa profesionista, pasionata si dedicata. Una in care sa existe radacini bune si unde sa pot creste sanatos si fara teama ca la primul vant mai puternic o sa ma zdruncin si o sa cad.
Si am gasit-o!
Crestem impreuna in fiecare zi, iar asta ne face sa fim increzatori ca ne putem indeplini misiunea pe care ne-am ales-o sau ne-a fost incredintata pentru ca o putem duce la bun sfarsit.
Mi-am dorit sa fac ceea de imi place cel mai mult fara sa tin cont de cat de multa satisfactie financiara imi ofera sau cat timp imi ocupa.
Si asta fac acum!
Am descoperit ca sportul este cel mai frumos si mai curat mijloc de a-ti petrece timpul si din care poti face o adevarata pasiune. Sa il practici este o placere, dar sa il promovezi si sa ii dai si mai multa valoare lucrand cate putin in fiecare zi la asta este ceva care implineste.
Am ajuns sa il respect tot mai mult si sa ii respect si apreciez pe cei care il practica. Este energie pura!
Cred cu tarie ca sportul uneste oamenii, leaga cele mai frumoase prietenii si emana pozitivism. Si nici nu ar trebui sa fie altfel!
Dor de Ecomarathon si Moieciu de Sus. Povesti de pe traseul de alergare
Nu, nu am rezistat sa raman acasa in acea sambata, nu m-au lasat mintea si corpul. Stiau ce ii asteapta daca ajung la cea mai frumoasa competitie de alergare montana din Romania. Asa este pentru mine, pentru ceilalti poate sunt altele mai presus de aceasta.
Cand muntii te cheama, trebuie sa pleci.
E ceva in fiecare din nou care cere o atentie deosebita, acea parte care trebuie alimentata cu frumos, bine, prietenie, bucurie, natura, zambete, implinire, placere pura, iar daca ajungi la EcoMarathon le gasesti pe toate acestea. Povestile de pe traseu din titlu sunt de fapt peisajele pe care le-am sorbit din priviri si pe care am incercat sa imprim pe retina si in suflet si in minte cat pentru tot anul si pana la urmatoarea intalnire cu ele. Mi-e drag, ce sa fac… 🙂
Fotografie, viata si frumos 