Drumul spre casa e pavat cu bucurie

Cand ma gandesc la acasa, imi revin in minte toate momentele in care am construit o parte din mine si tocmai de aceea plec sa imi aduc aminte cum am copilarit in locul pe care nu o sa-l uit niciodata, plec sa revad si sa regasesc urmele pasilor pe care le-am lasat inainte sa parasesc locurile dragi pentru o perioada mai lunga de timp.

Plec sa ascult povesti de demult spuse de batranii de acasa…sa imi potolesc dorul de familie si dorul de serile in care spuneam vrute si nevrute doar pentru a ne bucura de o atmosfera placuta invelita in zambete.

Plec sa ascult linistea de acasa…sa imi eliberez inima de dorinte care au inlantuit-o de ceva timp…sa respir parfum de sarbatoare si miros de iarba verde.

Plec sa redau sufletului o libertate pe care intr-o lume agitata si haotica nu i-o pot oferi…sa intampin o sarbatoare veche in mijlocul oamenilor vechi si noi care mai pastreaza valorile si credintele mostenite de la cei de dinaintea lor. O sa dau frau liber gandurilor bune si o sa deschid poarta spre un inceput pe care il merit.