Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Posts Tagged ‘speranta

Cand o zi de octombrie iti reinvie simturile

leave a comment »

Cand o zi de octombrie iti trezeste simturile asa cum de mult nu ti s-a mai intamplat, zici ca toamna este cel mai frumos anotimp, unul care aduna un amalgam de sentimente in tine. Viata, melancolie, dor de duca, liniste si nelinisti, culoare si speranta. Dimineata aceea, in care te trezesti inconjurat de liniste si natura, e parca pentru a te face sa te gandesti la cine esti tu cu adevarat si la drumul pe care trebuie sa il urmezi.

Nu intotdeauna avem nevoie de oameni ca sa descoperim cum suntem, ci mai degraba de un pic de singuratate ca sa ne putem cunoaste. Apoi te mai ajuta si momentele sau locurile in care esti. Acea zi de octombrie a fost la tara, la Dunare si apoi cu un om drag mie.

Si ca sa adaug un plus de magie, am zis sa aduc in poveste si culorile toamnei pe care iti este imposibil sa le ignori pe frunze sau copaci sau buruieni atunci cand cobori in gradina sa inspiri aerul racoros al unui inceput de zi senin.

Da da, si din nou cafeaua aceea aromata bauta intr-un decor tomnatic.

Nucile proaspat scoase din coaja acea maronie sunt un deliciu langa un pahar de vin nou. Iar gutuile trebuie si ele luate in seama, ca de, doar asa e complet tabloul de sezon.

In cutia cu povesti mai este loc si pentru alte exepriente frumoase. O sa va mai spun…

Reclame

Written by claudiasofron

octombrie 26, 2012 at 7:26 am

Lumina, un aparat foto si o poveste in imagini

leave a comment »

Si se facu lumina! Era o dimineata linistita care prevestea o zi cu cer albastru si parfum, asa cum mi-am dorit cu cateva zile in urma. O dimineata ce aducea, pe langa lumina, speranta si tacere. O tacere care imi vorbea in soapta. O lectie de imaginatie la inceput de zi cand gandurile inca sedeau asezate ordonat in lumea lor iar eu profitam de florile care imi pastrau, in camera alba, parfumul cu amintiri de acasa.

Nu am alergat, nu am cautat, nu am pierdut nimic, ci doar am trait ce mi-a fost dat sa traiesc, iar ziua toata mi-a fost o bucurie si o regasire a prezentului.

Lucrurile si imaginile simple ne ating privirile fara cel mai mic efort si ne arata ca frumosul e aproape de noi, doar ca nu de fiecare data avem dispozitie sa il vedem…e ca o evadare de sub poverile ce se incapataneaza sa apese pe umerii obositi.

Eu mai uit sa ridic ochii spre cer ca sa vad ca de acolo coboara nadejdea, iubirea si linistea cu care sufletul meu se hraneste in fiecare secunda.

Inainte de a se incheia ziua mi-am potrivit ceasul sa bata cu fiecare batere de inima, ca sa imi spuna ca sunt un om viu.

Written by claudiasofron

aprilie 18, 2011 at 7:27 am

%d blogeri au apreciat asta: