Miez de paine

Cum se naste o paine?  E intrebarea de copil care se invartea in mintea mea de ceva timp incoace, iar ca sa stiu cum se intampla asta mi-am suflecat mainecile si am zis ca trebuie sa iasa direct din mainile mele si…atunci o sa stiu cum sa imi raspund la intrebare.

Cand eram mica mereu stateam langa mama in timp ce gatea sau prepara diverse bunatati dulci sau sarate. O urmaream cu mare atentie cum masura faina pentru blatul de tort sau cum ungea tava cu unt pentru a face ceva dulce si bun. Primul blat de tort l-am facut pe cand eram prin a 4-a si tot atunci l-am si insiropat si l-am ornat (cu fructe)…a iesit o nebunie delicioasa si aratoasa! Dar asta nu a fost singura mea incercare, ci am continuat tot asa pana am ajuns la facultate si m-am lasat de „meserie”.

Cum lucrurile bune invatate de la mama nu se uita niciodata, azi s-a intamplat o mica minune. 😛 Am trecut pe la supermarketul din coltul strazii si m-am dus direct la raftul unde era asezata faina cea nerabdatoare sa fie transformata intr-o bunatate calda si prospata. Tot de acolo am luat si drojdia, ca de, painea se face cu rabdare, dar si creste cu nitel de ajutor. Am luat un vas de sticla, am adaugat in el apa claduta, drojdie si un varf de sare, iar la urma faina si am amestecat bine pana s-au imbinat in mod armonios toate ingredientele. Am lasat aluatul la dospit si cand am vazut ca acesta a crescut suficient de mult, am inceput sa il framant. O bucurie sa framanti aluatul pentru paine, mai ales cand faci asta cu dragoste! 🙂

Si cand am terminat si aceasta parte, am asezat „roata” de aluat in tava si la cuptor cu ea! Dupa primele 10 min raspandea deja o mireasma de neiertat in bucatarie, iar dupa inca 35 de minute era buna de scos din cuptor si de…degustat! Prima mea paine…

Cool fashion in ultima duminica de toamna.

Si cum ieri a fost ultima duminica din aceasta toamna frumoasa, am luat-o de mana pe sora mea mai mica si am pornit la o plimbare prin centrul vechi. Ne-a placut curtea de la ‘Hanul cu tei’ unde  ne-am intregat perfect cu imaginea de acolo fiind imbracate in negru, culoare la mare cautare in perioada actuala.  Poate semanan una cu alta, dar sa nu spuneti ca suntem gemene, cum ni s-a mai intamplat de altfel, suntem foarte diferite. 🙂

Cupcakes si Dress to impress.

Uite ca retelele sociale au si avantaje: ne tin la curent cu evenimentele ce se desfasoara in acest oras zgomotos si ‘fashionist’. Despre targul ‘Dress to impress’ am aflat de pe Facebook si putin a fost pana ne-am decis sa calcam pragul vilei Rodizio pentru un mic tur al camerelor pline ochi cu accesorii, genti si mai ales…haine! 🙂

Am ocolit cateva strazi bune pana am gasit vila si asta pentru ca in loc sa ne uitam bine pe o harta inainte de porni spre targ, am intrebat in stanga si in dreapta cum se ajunge la locul cu pricina iar fiecare plimbaret intalnit pe drum ne-a indicat cum s-a priceput. Bineinteles ca vila se afla pe o strada ‘la vedere’.

La intrare am fost intampinate cu cupcakes absolut delicioase. Priviti si va bucurati! ;))

A urmat apoi o vizionare a ‘expozitiei’ soldata cu mici cumparaturi. Desigur, pentru urmatorul targ imi pregatesc portofelul pentru o experienta mult mai ‘dura’. 🙂

Trebuie sa recunosc ca abia astept urmatoarea editie a ‘Dress to…be the best!’ si sa imi imbogatesc garderoba cu piese cool. 😛

*Foto: Cristina Sofron

Around

Am fost surprinsa de un fotograf amator  (sora mea, Cristina) colindand stradutele din Centrul Vechi intr-o zi de toamna rece si parfumata.