Posts Tagged ‘culoare’
Minunile din Parcul National Muntii Macinului, Dobrogea: traseul spre Culmea Pricopanului
Cum arata? Suuuperb! 🙂 Si ce daca se termina deja iulie! Nu puteam sa nu scriu despre cum este iunie in Muntii Macinului 🙂 Am pregatit o sesiune lunga de poze pentru ca pur si simplu sunt imagini ce nu trebuie pastrate in sertar.
Despre prima calatorie prin Muntii Macinului am povestit in octombrie 2015 cand am urcat pana pe Varful Tutuiatu si cand peisajul tomnatic este diferit fata de cum e vara in acesti „mini-munti”, dar la fel de incantator. Dorinta de a descoperi inca o particica din ei a venit dupa alergarea din luna mai cand am participat la Maraton Muntii Macin si mi-am promis ca o sa ma plimb si vara pe aici.
Am plecat pe la 11.00 de acasa (din Carcaliu) – relativ tarziu pentru ca soarele era deja sus si cam calduros, dar se mai intrezareau cativa nori cu speranta pe cer, insa am ajuns repede pentru ca eram la doar 7km distanta de locul din care pornea traseul. Aveam idee unde trebuie sa ajungem, insa nu cu exactitate si atunci am zis ca mai bine ar fi sa consultam o harta online. Si asa am dat de Blogul de calatorii care ne-a indrumat perfect. Am pornit si noi in sens invers acelor de ceasornic, doar ca la un moment dat am deviat de la traseu si am luat-o pe alta parte. Stiam ca ceva este in neregula, dar nici ca ne-am ingrijorat si am urmat drumul care se arata in fata noastra.
Masina am lasat-o tot in intersectia unde se afla stalpul ce indica directia si am purces cu voie buna la drum 🙂 30 de minute aveam sa mergem pana punctul de unde incepe traseul in mod oficial. In final a fost un traseu de aproximativ 4 ore, cu tot cu pauza si destul de multe opriri pentru…poze si admirat peisajul, desigur!
Multumita peste masura ca am ajuns aici 🙂 , incep sa pun camera foto la treaba. Trebuie sa spun ca am plecat de aici cu mica dezamagire ca nu am intalnit nicio broasca testoasa pe traseu, ci doar un iepure foarte rapid. Poate data viitoare o sa vad si caprioare si macar o broasca de Dobrogea 😀
Dupa panourile turistice incepe adevarata aventura si se arata minunatia acestor munti batrani. Un drum plin cu flori, culoare si liniste. La scurt timp intram intr-o vale cu un mic rau, dar plina de fluturi. De mult nu mai vazusem asa multi intr-un singur loc. Nu stiu daca se cheama Valea Fluturilor sau asa am numit-o pentru mine 🙂 Dupa vale incepem sa tot urcam si sa privim cu nesat minunea din jurul nostru.
Nu am regretat deloc ca am deviat de la traseul initial. Ne-am bucurat si mai mult de privelistea de pe drum. Am avut parte de multe urcari si coborari, dar ce mai conta! Noi eram acolo, pe munte, si traiam momentul. Zambeam la fiecare pas pe care il faceam si cuprindeam cu privirea cat de mult puteam peisajul ademenitor.
A fost o alegere excelenta sa mergem in ziua aceea la colindat in Parcul National Muntii Macinului. Am prins un cer de un albastru perfect, iar norii pufosi de vara intregeau spectacolul naturii. Muntii acestia sunt o comoara a Dobrogei! Desi arata greoi de la distanta si un loc parca uitat un pic de lume, este atat de plin de viata!
Sa nu ii priviti doar din departare, asa cum am facut eu mult timp, ci mergeti mai aproape de ei, descoperiti-le frumusetea!
De sus de vedeau cariera, lanurile de floarea soarelui si Macinul
Un punct superb de belvedere! Pentru o clipa poti opri timpul doar pentru tine.
In departere se vede Greci, locul de unde porneste traseul spre Varful Tutuiatu.
Un munte de flori 🙂
Toamna nesfarsita in 15 imagini pe instagram
Bonus: toamna prin lentilele colorate ale ochelarilor de ciclism, toamna in parc si peisaj tomnatic in Muntii Macinului
Asa incepe toamna
Vanam vreme buna pentru poze chiar de la inceputul saptamanii. Au si fost zile cu soare, dar nu am avut eu timp sa ies sa fotografiez minunatia toamnei, mai ales ca era la un colt de strada de mine. Astazi m-am desteptat si am iesit la o scurta, dar concentrata sesiune foto cu toamna.
Imi plac targurile acestea de sfarsit de sezon unde se aduna comercianti din toate colturile tarii si vin sa ne incante cu bunatati cum numai toamna are. Elementele de decor fac tot deliciul iar mustul, cafeaua la ibric si placintele sunt de poveste.
O cafea cu mama, o zi senina si o plimbare de primavara
Stiu, primavara a trecut de mult, mama a plecat mai departe intre timp, cafeaua s-a racit, nici tata nu mai e…iar eu sunt tot aici.
A venit toamna, voi scrie si despre ea, dar cum aceste imagini erau de muuult timp in draft si povestea pe care trebuia sa o spun s-a ratacit in mintea mea, nu am vrut sa las chiar toate in urma. O sa mai vina o alta primavara si o sa ma grabesc atunci sa scriu la cald despre ce ma apasa sau ma bucura.
Before and after – greek cuisine
Nu stiu daca v-am spus sau nu, dar grecii sunt oameni ospitalieri si primitori, mai ales cei care locuiesc pe insule. Nu ne-a fost greu sa ne imprietenim cu cei de la cafeneau unde luam micul dejun, cu chelnerii de la tavernele pe unde luam pranzul sau cina, dar si cu proprietara vilei unde am stat in Agios Prokopios, Naxos. Si cand cei din jur sunt asa draguti, parca si vacanta petrecuta pe insula pare mai plina de savoare, culoare si voie buna…
Dulce noiembrie
Era o zi de duminica cu soare, insa racoroasa. Era o duminica de noiembrie plina de culoare, prieteni, zambete si cumva emotie. Acelasi parc, doar o alta stare de spirit si o alta luna de toamna. Ganduri, multe ganduri si interpretari si pareri. Idei neimpartasite, ca sa nu fie trase concluzii nepotrivite. Dar, in toate acestea inca se mai pastrau picaturi de liniste.
Un peisaj simplu, un cadru natural si o intalnire cu pisica neagra.
Cand o zi de octombrie iti reinvie simturile
Cand o zi de octombrie iti trezeste simturile asa cum de mult nu ti s-a mai intamplat, zici ca toamna este cel mai frumos anotimp, unul care aduna un amalgam de sentimente in tine. Viata, melancolie, dor de duca, liniste si nelinisti, culoare si speranta. Dimineata aceea, in care te trezesti inconjurat de liniste si natura, e parca pentru a te face sa te gandesti la cine esti tu cu adevarat si la drumul pe care trebuie sa il urmezi.
Nu intotdeauna avem nevoie de oameni ca sa descoperim cum suntem, ci mai degraba de un pic de singuratate ca sa ne putem cunoaste. Apoi te mai ajuta si momentele sau locurile in care esti. Acea zi de octombrie a fost la tara, la Dunare si apoi cu un om drag mie.
Si ca sa adaug un plus de magie, am zis sa aduc in poveste si culorile toamnei pe care iti este imposibil sa le ignori pe frunze sau copaci sau buruieni atunci cand cobori in gradina sa inspiri aerul racoros al unui inceput de zi senin.
Da da, si din nou cafeaua aceea aromata bauta intr-un decor tomnatic.
Nucile proaspat scoase din coaja acea maronie sunt un deliciu langa un pahar de vin nou. Iar gutuile trebuie si ele luate in seama, ca de, doar asa e complet tabloul de sezon.
In cutia cu povesti mai este loc si pentru alte exepriente frumoase. O sa va mai spun…
O poveste cu inimi
Cel mai bun cappuccino l-am baut…la mine acasa, la tara. Nu e departe si nici aproape, dar mereu in sufletul meu insetat de liniste si culoare.
Mi-am dorit sa il savurez intr-o dimineata calda de noiembrie, pe terasa de acasa. Ei bine, m-am bucurat de el asa cum mi-am dorit. Am prins in suflet o sambata cu soare si am avut alaturi oameni cu care puteam imparti zambete simple. Am conturat inimi in fiecare ceasca, ca sa nu uit ce inseamna iubirea si joaca. Am vrut doar sa uit ce inseamna durerile vechi, foarte vechi si de singuratate.
Sunt un om care iubeste lumea pentru ca stie sa o priveasca. Mai sunt o visatoare care recunoaste realitatea. Iubesc zilele in care reusesc sa ma detasez de viata cotidiana si imi permit sa plec, sa alunec in interiorul meu si sa apoi sa scriu despre ce am vazut.
Toate se sfarsesc atunci cand le permitem noi sa se sfarseasca si toate incep atunci cand le este timpul.
Valuri de culoare
Am mai spus-o si ma repet: Dobrogea este un taram de poveste. Desi am trait ani buni aproape de Muntii Macinului, inca nu am reusit sa urc macar un deal de acolo. Eh, dar imi zic ca am timp sa o fac si pe asta. 🙂 Iubesc muntele si locurile salbatice pentru ca sunt un om care traieste frumos si se bucura de tot ce ne daruieste natura.
Drumul spre Tulcea este plin de culoare si asta pentru ca e sezonul florii soarelui si al lanurilor de grau galbene. Peisajul este superb si greu de trecut cu vederea. Campul deschis creeaza un sentiment de libertate si nemarginire.
Fotografie, viata si frumos 