La cules de maci la apus. Acasa.

Pot sa zic ca am avut un camp intreg cu maci doar pentru mine? 🙂

Probabil ca au trecut vreo 12 ani de la ultima sesiune de cules de maci la tara. Imi aduc aminte ca am strans atunci un brat intreg de maci si alte flori de camp si am repetat isprava si acum, in ultima vizita acasa, la Carcaliu. A fost minunat! Am prins un apus cum numai la tara se vede si se simte, dar si o lumina excelenta pentru fotografii.

Descoperind traseele cicloturistice din jud. Calarasi, sectiunea off-road

Pentru mine, plimbarea aceasta pe traseele cicloturistice din jud Calarasi a insemnat o evadare benefica din cotidian, una pe care o asteptam de mult. Au fost 50 de km de off-road superb, pe o vreme de vis, alaturi de oameni si prieteni minunati care apreciaza natura si lucrurile simple, dar atat de profunde. A fost pentru prima data cand am parcurs o distanta asa de lunga, dar a fost una pe care am simtit-o ca pe o plimbare usoara si de descoperire a unor locuri noi, fara graba si fara presiune.

Traseul nostru a inceput in Oltenita, cu plecare din Parcul Mare, a continuat pe malul Argesului pana la varsarea acestuia in Dunare, apoi pe malul Dunarii, pe malul canalului Mostistea-Dunare si in final a ajuns la Dorobantu. Va spun, e un traseu minunat care merita sa fie parcurs de toti pasionatii de cicloturism, dar si de orice biciclist amator care isi doreste sa faca o plimbare intr-un loc deosebit si aproape de Bucuresti, impreuna cu familia, colegii sau prietenii. Daca ar fi dupa mine, acolo m-as refugia in weekend-uri 😀

Peisajul m-a cucerit iremediabil chiar daca pe alocuri parea foarte familiar si zic asta pentru ca zona se aseamana mult cu cea de acasa, de la Carcaliu. As tinde sa zic ca luna mai este cea mai frumoasa si potrivita pentru a parcurge traseele off-road din zona. Nu e foarte cald, dar nici prea rece si totul e plin de viata. Verde cat cuprinde, flori care dau culoare peisajului si un miros imbatator te insoteste pe parcursul calatoriei. Nu as exclude nici sf de septembrie si chiar octombrie cand natura imbraca haine noi si placerea de a bicli este la cote ridicate.

M-am oprit foarte des pe traseu pentru a face poze. Efectiv nu ma puteam stapani din admirat tot ce vedeam si am parcurs doar o parte din trasee. Dupa C3 se continua traseul C4, Dorobantu-Chiciu si acesta la fel de pitoresc. Il am in vedere cand mai ajung prin zona. Daca va place mai mult soseaua puteti opta intre cele 2 trasee (sau sa le parcurgeti pe ambele intr-o singura zi) C1, Cascioarele-Manastirea si C2, Manastirea-Calarasi. Acestea din urma sunt chiar pe coordonatele magistralei Euro Velo 6 si se doreste omologarea lor.

In total sunt aprox. 200 de km de trasee in jud Calarasi care abia asteapta sa fie batatorite de cicloturisti din tara si din afara granitelor. Toate au grad scazut de dificultate si pot fi parcurse atat de cei mari, cat si de cei mai mici. E o adevarata placere sa descoperi locuri, oameni, obiceiuri si traditii doar parcurgand anumite zone pe bicicleta. Este cel mai activ, simplu si ieftin mod de a calatori. Daca v-am starnit curiozitatea, va invit sa decoperiti mai multe detalii chiar aici.

Si…va las in compania pozelor pana ajungeti sa vedeti cu ochii vostri frumusetea traseelor si a locurilor din jud Calarasi 😉

Despre bujori, maci si flori de camp sau cum e acasa

Fara prea multe cuvinte caci in imagini e toata bucuria.

Cum m-am indragostit de Bulgaria

In primul rand declar ca sunt un om care are o sticla plina cu prejudecati si am credinte peste care imi este greu sa trec. Abia dupa ce traiesc o experienta care sa arate contrariul imi schimb si eu modul ‘primitiv’ de a vedea unele lucruri. Asa mi s-a intamplat si cu vecina noastra tara Bulgaria despre care aveam o imagine nu tocmai optimista si pe care obisnuiam sa o scot de pe lista mea cu locuri de vazut intr-o viata de om pe Pamant. 🙂 Acolo m-am indragostit de campurile imense si colorate, de dealurile libere si necunoscute noua, de cerul cand albastru si prietenos, cand acoperit de nori si nastrusnic, de povestile auzite, de oamenii calzi care au o liniste buna in ei si asta in ciuda faptului ca traiul in satucul in care am fost nu este tocmai usor, de marea si gradina de la Balchik, de verdele crud de pretutindeni.

Pana sa ajung sa vad locuri si sa cunosc oameni, am facut o pasiune in a admira macii pe care ii intalneam in drum…sunt foarte multi maci pe marginea drumului, pe camp si in lanurile de grau si parca imi stau in fata ochilor si acum. Sa stiti ca lucrurile mici si frumoase de care ma bucur in exces se datoreaza firii mele copilaroase de care nu ma ascund nici in ruptul capului. 🙂

Eu sunt o mare iubitoare a momentelor. Eu traiesc momente. Asa a fost si calatoria mea prin Bulgaria. Cele mai bune momente se intampla pe neasteptate, cand nu planifici nimic. De altfel, de la o vreme am renuntat sa ma gandesc la ce are sa fie mai tarziu si asta pentru a trai ce este in prezent. Am lasat timpul in urma si m-am aruncat in poveste…

Drumul spre Balchik a fost lin si cu privelisti incantatoare, apoi a urmat marea turcoaz si muntii din jur. Uneori simteam ca m-am intors in timp, mai ales cand am vizitat Gradina Reginei Maria, alteori ma gaseam intr-un cadru prea modern. Locul asta e un amestec intre cald si rece, intre salbatic si domestic. Intr-un colt gaseam multa liniste, in altul agitatie. Nu am stat prea mult in zona, dar a fost suficient cat sa imi doresc sa revin acolo pentru o perioada mai lunga.

Si ce mi-a mai placut in Bulgaria, priviti aici:

Ciresele astea au fost culese dintr-un ciresc batran care m-a lasat sa imi aduc aminte de anii neastamparati ai copilariei in care dadeam tarcoale ciresului din gradina vecinei. 🙂 Farfuria s-a golit imediat si acum a ramas doar amintirea!

Ce ma inspira

Povestea imaginilor mele se desfasoara la sat unde  inspiratia e la ea acasa chiar de dimineata. Ma gandeam la lucrurile, starile, momentele si locurile care ma inspira si mi-am dat seama ca lista e lunga si cuprinzatoare.

As putea scrie pagini intregi despre asta, dar le stiu pe cele mai importante pentru mine. Incep prin a spune ca ma inspira oamenii care stiu sa zambeasca frumos – acel zambet care devine molipsitor si pe care ai vrea sa-l pastrezi mai mult timp pe buze. Ma inspira rasaritul unei dimineti de primavara, vara, toamna si iarna. Ma inspira picaturile de ploaie de pe petalele unei flori si iarba verde, verde din gradina de la tara, apoi natura, pomii infloriti, campul de floarea-soarelui, de grau si un camp plin cu maci rosii, cantecul pasarilor si sunetul apei, marea, valurile si inaltimea. Ma inspira copilaria, jocul, cuvintele si cartile. Dar dintre toate acestea cel mai mult ma inspira frumosul, linistea interioara, viata traita frumos si orice evadare intr-o lume noua.

Parfum de vara

Trezitul de dimineata imi da o stare de bine si optimism. Cand sunt la casa de la tara, imi este aproape imposibil sa lenevesc in pat pana tarziu pentru ca am senazatia ca pierd cel mai frumos moment al zilei – rasaritul si parfumul diminetii. Libertate inseamna sa te plimbi intr-un lan de grau plin cu maci la 5.30, cand se arata primele raze de soare si pamantul incepe sa se incalzeasca, cand dorintele iti invaluie sufletul si ochii pot privi la infinit.