Archive for the ‘Good Food’ Category
Sicilia. Simplu
Despre Sicilia as povesti la nesfarsit. Am adunat multe experiente frumoase si am intalnit multi oameni minunati in timpul celor 2 saptamani jumatate cat am stat acolo.
Am ajuns in satul unde Francis Ford Coppola a filmat scene din filmul „il Padrino”, am urcat pe Etna, am privit cel mai frumos apus sicilian la malul marii Mediteraneene (intr-un satuc de pescari) am mancat muuult peste delicios, am locuit intr-o casuta tipic siciliana ce avea o gradina in care cresteau portocali, lamai si manadarini, mi-am instalat biroul sub portocal si am lucrat sub soare.
Acesta e doar inceputul unei serii de povesti despre insula asta minunata. Imi doresc doar sa am timp sa vi le spun pe toate 🙂
Sicilia. Savoca
Armonie galbena
Le-am cules in octombrie, din gradina mea, dar imaginile cu ele…abia acum am reusit sa le scot din sertar. O armonie de galben, verde si maroniu, de culori de toamna perfecte.
Asa incepe toamna
Vanam vreme buna pentru poze chiar de la inceputul saptamanii. Au si fost zile cu soare, dar nu am avut eu timp sa ies sa fotografiez minunatia toamnei, mai ales ca era la un colt de strada de mine. Astazi m-am desteptat si am iesit la o scurta, dar concentrata sesiune foto cu toamna.
Imi plac targurile acestea de sfarsit de sezon unde se aduna comercianti din toate colturile tarii si vin sa ne incante cu bunatati cum numai toamna are. Elementele de decor fac tot deliciul iar mustul, cafeaua la ibric si placintele sunt de poveste.
O cafea cu mama, o zi senina si o plimbare de primavara
Stiu, primavara a trecut de mult, mama a plecat mai departe intre timp, cafeaua s-a racit, nici tata nu mai e…iar eu sunt tot aici.
A venit toamna, voi scrie si despre ea, dar cum aceste imagini erau de muuult timp in draft si povestea pe care trebuia sa o spun s-a ratacit in mintea mea, nu am vrut sa las chiar toate in urma. O sa mai vina o alta primavara si o sa ma grabesc atunci sa scriu la cald despre ce ma apasa sau ma bucura.
Decor de toamna
Liniste, poate prea multa liniste, dar o atmosfera calda, chiar daca cerul era inorat. Nu adia vantul, nu era rece afara, perfect. Asa ne-a intampinat toamna la tara, cu cateva saptamani in urma. Si nu, nu am terminat sa o laud pentru ca ma pregatesc de o noua vizita acasa si, desigur, o sa continui cu povestile.
Before and after – greek cuisine
Nu stiu daca v-am spus sau nu, dar grecii sunt oameni ospitalieri si primitori, mai ales cei care locuiesc pe insule. Nu ne-a fost greu sa ne imprietenim cu cei de la cafeneau unde luam micul dejun, cu chelnerii de la tavernele pe unde luam pranzul sau cina, dar si cu proprietara vilei unde am stat in Agios Prokopios, Naxos. Si cand cei din jur sunt asa draguti, parca si vacanta petrecuta pe insula pare mai plina de savoare, culoare si voie buna…
Minunata bucatarie greceasca
Am gustat multe bunatati din bucataria greceasca, dar ce am savurat vara asta…se poate povesti in putine cuvinte, dar in multe imagini. O saptamana intrega si plina traita pe insula. Ce arome, ce privelisti si ce mare albastra!
Dimineti linistite si calduroase, mic dejun luat la o cafenea prietenoasa, cu oameni amabili si placuti, plimbari pe insula si pe stradutele inguste ale orasului vechi, pranz gustos, cina delicioasa. Aproape ca ne venea sa luam la rand toate tavernele de la malul marii, asa dorinta mare aveam sa ne rasfatam, dar cand am ajuns la Mezze2, a fost dragoste la prima vedere…bucate cum numai grecii stiu sa prepare! Va invit la o scurta „degustare”, cu promisiunea ca o sa revin cu un post „before and after”.
Triathlon Challenge Mamaia, 2 experiente ce trebuie povestite
Imi place sportul, dintotdeauna mi-a placut, dar probabil ca am fost prea lenesa sa il exploatez si sa il apreciez la adevarata lui valoare, pana cand…s-a agatat de mine pasiunea pentru el si de acum incolo nu mai vreau sa ii dau drumul. E asa, ceva care iti intra in suflet, in minte, iti zdruncina tot corpul si apoi ramane acolo, vesnic. Un „da”, de atata a fost nevoie sa accept doua mari provocari in viata mea personala si profesionala si despre care sa imi dau seama mai tarziu ca aveau sa fie unele dintre cele mai bune alegeri. Vorbesc atat de prima mea participare la Triathlon Challenge Mamaia, in 2011, dar si despre propunerea venita de la Bogdan Antohe, colegul de smartatletic, de a face parte din familia (echipa) smartatletic.
Uneori, cautam acel moment oportun ca sa facem schimbari in viata, dar el se intampla atunci ne asteptam mai putin sau cand suntem pregatiti sa il primim. Eu mi-am dorit, am vrut sa intru in acesta lume frumoasa a sportului, a miscarii, a vietii. Pana la urma despre asta e vorba: prin sport simti ca traiesti, simti ca iti poti depasi limitele, te intreci pe tine si ajungi fericit la linia de finish.
Alergarea este cea care ma tine treaza mereu, pur si simplu iubesc sa alerg! De aceea si proba pe care am ales-o atunci, in 2011 a fost alergarea. Aveam emotii, avea temeri si ma agitam ca un copil, dar totul a fost constructiv. Am terminat cei 5 km de la proba sprint, am trecut poarta de finish cu zambetul pe buze si mi-am imbratisat colegele de echipa din toata inima, ca atunci cand iti imbratisezi parintii dupa ce nu i-ai vazut un an intreg.
Am povestit mult despre experienta participarii la Triathlon Challenge, cu prietenii, cu surorile, chiar si cu cei mai putin cunoscuti mie. De atunci am inceput sa promovez beneficiile unei vieti sportive s continui sa o fac si acum. Imi aduc aminte cate intrebari i-am pus lui Bogdan inainte sa se dea startul si cum mi-a raspuns la toate, fara pic de ezitare, iar eu imi ziceam in sinea mea ca nu as fi putut retine atatea detalii. Dar…am ajuns de partea cealalta, in cea de oganizator Triathlon Challenge Mamaia 2013 si pot sa spun, ca si Vlad Stoica, ca este un vis devenit realitate. Multa munca in spate, daruire, agitatie, energie, deadline-uri, schimbari neprevazute, dar satisfactia la final de eveniment…de nepretuit. A fost asa cum ne-am dorit sa fie: spectacol in aer liber, competitivitate, relaxare…suprinzator!
Cand esti participant, savurezi din toate incheieturile cursa, cand esti organizator te implici trup si suflet pentru ca evenimentul sa se desfasoare asa cum a fost pus pe hartie. Sunt mandra ca am fost parte din cea de a V-a editie a celui mai mare concurs de triatlon din Europa de Est, sunt mandra ca impart acelasi birou cu o echipa minunata, prietenoasa si profesionista, de la care invat in fiecare zi si nu in ultimul rand simt cu adevarat ca acesta este drumul profesional pe care vreau sa il strabat.
Am urcat pe scena, dar nu ca sa primesc un premiu, ci de data aceasta ca sa dau premii. E poate unul dintre cele mai frumoase momente. Pe chipul celor care urca pe podium se citeste multumire, satisfactie, destindere, apreciere. Si nimic nu se termina aici pentru ca provocarea continua, atat pentru participanti, cat si pentru organizatori. Pentru mine, anul acesta este unul dintre cei mai buni pentru ca il traiesc cu intensitate, il savurez din plin si culeg tot ceea ce ma ajuta sa devin un om mai bun, alaturi de oameni buni – cei din echipa smartatletic.
Dulce de post
Si…de la primavara si frumusetile ei, intru pentru scurt timp in bucatarie, ca mai apoi sa revin la povesti din Viata la tara. Iata ca nu am rezistat sa nu va prezint si prajitura de post (chiar fara ulei) pe care am mesterit-o zilele trecute. Am vazut reteta la Cristina pe blog si m-am decis rapid sa o incerc. Este foarte usor de facut si nici nu iti solicita prea mult timp sau implicare. Majoritatea ingredientelor le aveam deja, doar laptele de soia si praful de copt mai lipseau, dar le-am gasit repede si pe aceastea in primul magazin vizitat.
Nu sunt secretoasa de fel (decat in anumite cazuri) si o sa va spun si ce ingrediente am folosit eu pentru a face prajitura de post: faina alba si integrala, cacao, lapte de soia, 1 morcov de marime medie si 2 mere mici date pe razatoare, zahar si praf de copt. Le-am amestecat pe toate intr-un bol si dupa ce compozitia s-a omogenizat, am pus-o intr-o tava si apoi la cuptor pentru 50 de minute.
Si pentru ca vroiam sa aiba un aspect atragator si declios, in loc de miere, am folosit ciocolata neagra (cu 70% cacao) pe post de topping, pe care am topit-o la baie de aburi si i-am mai adaugat putin lapte de soia ca sa fie mai moale si mai aromata. A rezultat o prajitura de post excelenta! A fost buna de mancat atat in ziua in care am facut-o, cat si dimineata la cafea.
Sa incercati si voi asta acasa! 🙂
Despre placerea de a face paine
E asa…vine, te cucereste si nu mai scapi de ea! 🙂 Cel putin in cazul meu asa se intampla. A fost o prima incercare reusita acum vreo 3 saptamani si daca tot am vazut ca lucrurile s-au legat, am continuat sa fac asta. Ma bucur ca si cei care mananca din painea facuta de mine sunt mai fericiti, iar eu sunt si mai fericita decat ei ca le place!
De ce am inceput sa fac paine? Pentru ca ador mirosul fainii si al painii coapte, pentru ca imi place sa combin fainuri, sa framant aluatul cu mainile si sa vad cum creste apoi. Pentru ca se aduna niste energii pozitive in timpul cat se intampla procesul de „manuire” al painii. Pentru ca am pentru cine sa o fac. Pentru ca painea facuta in casa are un gust deosebit si niciodata nu se va compara cu cea din supermarket. Pentru ca sunt foarte multe alte motive pentru care oamenii ar trebui sa faca paine la ei in bucatarie…
In jurul fiecarei paini as putea crea o mica poveste pentru ca nici una dintre ele nu iese niciodata la fel. Recunosc, mai intampin si mici probleme pe parcurs – nu creste atat cat trebuie sau am pus prea multa faina sau prea putina drojdie – dar toate acestea fac parte din procesul de invatare si perseverenta e de aur in acest proces. Nu vreau sa fac din aceasta pagina a mea un soi de blog culinar, ci doar impartasesc cu voi din ce iubesc sa fac, din experientele pe care le traiesc si ce ma pasioneaza, iar bucataria e una dintre ele. Si daca tot am inceput sa vorbesc despre pasiuni, o sa mai completez lista si cu alte „iubiri” pe care le intretin in timp, cum ar fi calatoriile, fotografia (tocmai de asta orice post al meu este insotit de fotografie), sportul (miscarea e viata mea!), cititul (citesc tot ce ma invata cum sa fiu un om mai frumos, mai bun sau mai intelept) si…as mai continua, insa o sa povestesc mai pe indelete despre pasiuni intr-o alta pagina. Pana atunci, va doresc sa va bucurati de toate lucrurile minunate ce va inconjoara!
Fotografie, viata si frumos 