Posts Tagged ‘natura’
Minunile din Parcul National Muntii Macinului, Dobrogea: traseul spre Culmea Pricopanului
Cum arata? Suuuperb! 🙂 Si ce daca se termina deja iulie! Nu puteam sa nu scriu despre cum este iunie in Muntii Macinului 🙂 Am pregatit o sesiune lunga de poze pentru ca pur si simplu sunt imagini ce nu trebuie pastrate in sertar.
Despre prima calatorie prin Muntii Macinului am povestit in octombrie 2015 cand am urcat pana pe Varful Tutuiatu si cand peisajul tomnatic este diferit fata de cum e vara in acesti „mini-munti”, dar la fel de incantator. Dorinta de a descoperi inca o particica din ei a venit dupa alergarea din luna mai cand am participat la Maraton Muntii Macin si mi-am promis ca o sa ma plimb si vara pe aici.
Am plecat pe la 11.00 de acasa (din Carcaliu) – relativ tarziu pentru ca soarele era deja sus si cam calduros, dar se mai intrezareau cativa nori cu speranta pe cer, insa am ajuns repede pentru ca eram la doar 7km distanta de locul din care pornea traseul. Aveam idee unde trebuie sa ajungem, insa nu cu exactitate si atunci am zis ca mai bine ar fi sa consultam o harta online. Si asa am dat de Blogul de calatorii care ne-a indrumat perfect. Am pornit si noi in sens invers acelor de ceasornic, doar ca la un moment dat am deviat de la traseu si am luat-o pe alta parte. Stiam ca ceva este in neregula, dar nici ca ne-am ingrijorat si am urmat drumul care se arata in fata noastra.
Masina am lasat-o tot in intersectia unde se afla stalpul ce indica directia si am purces cu voie buna la drum 🙂 30 de minute aveam sa mergem pana punctul de unde incepe traseul in mod oficial. In final a fost un traseu de aproximativ 4 ore, cu tot cu pauza si destul de multe opriri pentru…poze si admirat peisajul, desigur!
Multumita peste masura ca am ajuns aici 🙂 , incep sa pun camera foto la treaba. Trebuie sa spun ca am plecat de aici cu mica dezamagire ca nu am intalnit nicio broasca testoasa pe traseu, ci doar un iepure foarte rapid. Poate data viitoare o sa vad si caprioare si macar o broasca de Dobrogea 😀
Dupa panourile turistice incepe adevarata aventura si se arata minunatia acestor munti batrani. Un drum plin cu flori, culoare si liniste. La scurt timp intram intr-o vale cu un mic rau, dar plina de fluturi. De mult nu mai vazusem asa multi intr-un singur loc. Nu stiu daca se cheama Valea Fluturilor sau asa am numit-o pentru mine 🙂 Dupa vale incepem sa tot urcam si sa privim cu nesat minunea din jurul nostru.
Nu am regretat deloc ca am deviat de la traseul initial. Ne-am bucurat si mai mult de privelistea de pe drum. Am avut parte de multe urcari si coborari, dar ce mai conta! Noi eram acolo, pe munte, si traiam momentul. Zambeam la fiecare pas pe care il faceam si cuprindeam cu privirea cat de mult puteam peisajul ademenitor.
A fost o alegere excelenta sa mergem in ziua aceea la colindat in Parcul National Muntii Macinului. Am prins un cer de un albastru perfect, iar norii pufosi de vara intregeau spectacolul naturii. Muntii acestia sunt o comoara a Dobrogei! Desi arata greoi de la distanta si un loc parca uitat un pic de lume, este atat de plin de viata!
Sa nu ii priviti doar din departare, asa cum am facut eu mult timp, ci mergeti mai aproape de ei, descoperiti-le frumusetea!
De sus de vedeau cariera, lanurile de floarea soarelui si Macinul
Un punct superb de belvedere! Pentru o clipa poti opri timpul doar pentru tine.
In departere se vede Greci, locul de unde porneste traseul spre Varful Tutuiatu.
Un munte de flori 🙂
Noiembrie la Manastirea Cernica
La Manastirea Cernica am mai fost cu ceva ani in urma, tot intr-o zi de toamna, dar atunci cerul si natura din jur nu erau atat de frumoase precum le-am suprins acum. M-am bucurat sa revad acest loc linistit si sa ma plimb pe aleile din apropiere.
Recomand sa mergeti acolo cand simtiti nevoia sa evadati un pic din tumultul orasului si sa va incarcati cu energie buna. In curtea manastirii am mirosit cu nesat ultimii trandafiri infloriti, am privit cerul de noiembrie taiat de linii si am strans raze de soare.
Toamna nesfarsita in 15 imagini pe instagram
Bonus: toamna prin lentilele colorate ale ochelarilor de ciclism, toamna in parc si peisaj tomnatic in Muntii Macinului
Lacul Iacobdeal, Turcoaia – o oaza de liniste in Muntii Macinului
Am ajuns la Iacobdeal intr-o zi de octombrie senina. Planuiam sa il vizitez vara, cand eram in vacanta acasa, insa nu s-a intamplat asa. Am gasit lacul linistit si cu o culoare „adaptata” anotimpului. Nu am fost inca in Retezat sa vad cum arata un lac glaciar, dar am auzit ca Iacobdeal seamana foarte mult cu ce se gaseste si in Carpati.
Si aceasta minune naturala se afla la doar 10km distanta de Carcaliu, dar bineinteles ca eu ajung aici cu o mare intarziere. Ma bucur ca am facut-o macar acum, in al unsprezecelea ceas, si momentul ales a fost unul foarte potrivit din punct de vedere al vremii. Am petrecut acolo cateva ore pentru ca nu imi venea sa mai plec. Era o liniste atat de placuta si un soare de toamna cald…
Am facut un tur al lui si am incercat sa surprind cu camera bucatica care m-a impresionat mai mult. Daca aveti drum prin Dobrogea nu ezitati sa opriti pentru o plimbare in jurul lacului. Sigur o sa plecati de acolo incarcati cu energie si voie buna. Despre cum s-a format acest lac, de ce este unic in tara si cum se ajunge acolo cititi aici.
Spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului, Dobrogea
Din titlu suna ca si cum ar fi vorba de niste munti cu varfuri semete si greu de atins, dar realitatea e cu totul alta. Bine, pentru cei care sunt foarte incepatori in a face trasee pe munte poate sa fie chiar o realizare sa ajunga sus, sa atinga”varful” de 467m 🙂 Nu glumesc cand spun asta pentru ca insotitorul meu de drum a facut primul lui traseu serios si cand a ajuns in varf a imbratisat la propriu indicatorul pe care scria Varful Tutuiatu 😀
Muntii acestia ai Macinului sunt, de fapt, un fel de dealuri si sunt cei mai vechi munti din tara si chiar din Europa. Cu toate ca sunt nascuta si crescuta in Dobrogea si am trait la doar 10km distanta de munti, abia acum am reusit sa ajung la poalele acestei minunatii naturale. Si ma bucur ca am facut-o toamna cand peisajul este formidabil! Nu ca muntii ar fi foarte impaduriti si cu vegetatie deasa, dar tocmai portiunile „imbracate” dau farmec locului. Pe la jumatatea traseului am dat si de o padure de stejari de un galben molipsitor.
Urcarea spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului
Cu toate ca vegetatia este saracacioasa paduricea de la poalele muntilor a fost imbracata in culori de toamna
Traseul este usor de parcurs chiar si pentru cei care nu au urcat niciodata pe munte
Traseul are un grad de dificultate scazut si nu dureaza mai mult de 1 ora jumate cu tot cu vreo 3 opriri pentru admirat si facut poze 😀 La urcare am ales varianta din stanga pentru a ajunge in varf urmand marcajul cu triunghi albastru si a fost o alegere inspirata. Imi plac mai mult urcarile decat coborarile, iar portiunea aleasa a fost perfecta. Ne-au speriat un pic cainii de la stana din apropiere, dar am reusit sa trecem peste ei si sa ne continuam drumul. Coborarea am facut prin partea dreapta, pe langa ceea ce a fost odata cariera si apoi pe Valea Morsu, inapoi spre Greci.
Satul Greci vazut de la poalele muntilor
Privelistea din varf te cucereste! Ai o vedere spre satul Greci, spre Macin, varfurile din jur si spre campie. Parca nu iti mai vine sa pleci de acolo. E liniste si poti admira in voie peisajul tomnatic. Cerul nu a fost insorit, dar nici frig nu ni s-a parut a fi. Cred ca septembrie-octombrie, dar si pana la jumatatea lui noiembrie, e o perioada propice pentru a explora Parcul National Muntii Macinului. Deja ma gandesc la urmatoarea „expeditie” in zona si sper sa se intample la inceput de vara de data aceasta, ca sa prind muntele acoperit de verdele crud.
Pe lista am Culmea Pricopanului, Dealul Priopcea, Cetatuia si lista continua. Cu cat reusesc sa descopar mai multe, cu atat mai sanatos pentru linistea mea 🙂
Privelistea de pe Varful Tutuiatu este mi-nu-na-ta!
Cand o imagine spune cat o mie de cuvinte
Fotografia de mai jos apartine EcoMarathon, dar cea de sub ea imi partine mie 🙂 Frumos momentul in care am fost surprinsa facand poze pe traseul concursului! Unde mai pui ca m-am si asortat cu peisajul, de parca m-as fi vorbit cu natura dinainte.
Iubesc acest concurs si imi place sa revin de fiecare data la Moieciu de Sus, locul in care se intampla concursul de alergare montana. Nu doar pentru peisajele care iti fura privirea, ci si pentru oamenii prietenosi pe care ii intalnesc pe drum, pe poteci si la punctele de refresh.
Armonie galbena
Le-am cules in octombrie, din gradina mea, dar imaginile cu ele…abia acum am reusit sa le scot din sertar. O armonie de galben, verde si maroniu, de culori de toamna perfecte.
Peisaje tomnatice la Dunare
Natura in toata splendoarea ei! O toamna plina de culoare, emotie si liniste pe malul Dunarii din Carcaliu.
Dor de Ecomarathon si Moieciu de Sus. Povesti de pe traseul de alergare
Nu, nu am rezistat sa raman acasa in acea sambata, nu m-au lasat mintea si corpul. Stiau ce ii asteapta daca ajung la cea mai frumoasa competitie de alergare montana din Romania. Asa este pentru mine, pentru ceilalti poate sunt altele mai presus de aceasta.
Cand muntii te cheama, trebuie sa pleci.
E ceva in fiecare din nou care cere o atentie deosebita, acea parte care trebuie alimentata cu frumos, bine, prietenie, bucurie, natura, zambete, implinire, placere pura, iar daca ajungi la EcoMarathon le gasesti pe toate acestea. Povestile de pe traseu din titlu sunt de fapt peisajele pe care le-am sorbit din priviri si pe care am incercat sa imprim pe retina si in suflet si in minte cat pentru tot anul si pana la urmatoarea intalnire cu ele. Mi-e drag, ce sa fac… 🙂
Fotografie, viata si frumos 