Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Posts Tagged ‘miscare

Un vis, o echipa, o pasiune

leave a comment »

Nu m-am gandit niciodata sa devin director de imagine, nici nu am visat la asta vreodata, desi suna foarte atragator.

In schimb, am visat sa lucrez cu o echipa profesionista, pasionata si dedicata. Una in care sa existe radacini bune si unde sa pot creste sanatos si fara teama ca la primul vant mai puternic o sa ma zdruncin si o sa cad.

Si am gasit-o!

Crestem impreuna in fiecare zi, iar asta ne face sa fim increzatori ca ne putem indeplini misiunea pe care ne-am ales-o sau ne-a fost incredintata pentru ca o putem duce la bun sfarsit.

Mi-am dorit sa fac ceea de imi place cel mai mult fara sa tin cont de cat de multa satisfactie financiara imi ofera sau cat timp imi ocupa.

Si asta fac acum!

Am descoperit ca sportul este cel mai frumos si mai curat mijloc de a-ti petrece timpul si din care poti face o adevarata pasiune. Sa il practici este o placere, dar sa il promovezi si sa ii dai si mai multa valoare lucrand cate putin in fiecare zi la asta este ceva care implineste.

Am ajuns sa il respect tot mai mult si sa ii respect si apreciez pe cei care il practica. Este energie pura!

Cred cu tarie ca sportul uneste oamenii, leaga cele mai frumoase prietenii si emana pozitivism. Si nici nu ar trebui sa fie altfel!

Anunțuri

Written by claudiasofron

Iulie 28, 2015 at 3:01 pm

Triathlon Challenge Mamaia, 2 experiente ce trebuie povestite

with 3 comments

Imi place sportul, dintotdeauna mi-a placut, dar probabil ca am fost prea lenesa sa il exploatez si sa il apreciez la adevarata lui valoare, pana cand…s-a agatat de mine pasiunea pentru el si de acum incolo nu mai vreau sa ii dau drumul. E asa, ceva care iti intra in suflet, in minte, iti zdruncina tot corpul si apoi ramane acolo, vesnic. Un „da”, de atata a fost nevoie sa accept doua mari provocari in viata mea personala si profesionala si despre care sa imi dau seama mai tarziu ca aveau sa fie unele dintre cele mai bune alegeri. Vorbesc atat de prima mea participare la Triathlon Challenge Mamaia, in 2011, dar si despre propunerea venita de la Bogdan Antohe, colegul de smartatletic, de a face parte din familia (echipa) smartatletic.

Uneori, cautam acel moment oportun ca sa facem schimbari in viata, dar el se intampla atunci ne asteptam mai putin sau cand suntem pregatiti sa il primim. Eu mi-am dorit, am vrut sa intru in acesta lume frumoasa a sportului, a miscarii, a vietii. Pana la urma despre asta e vorba: prin sport simti ca traiesti, simti ca iti poti depasi limitele, te intreci pe tine si ajungi fericit la linia de finish.

alergare trichallenge 2013

Alergarea este cea care ma tine treaza mereu, pur si simplu iubesc sa alerg! De aceea si proba pe care am ales-o atunci, in 2011 a fost alergarea. Aveam emotii, avea temeri si ma agitam ca un copil, dar totul a fost constructiv. Am terminat cei 5 km de la proba sprint, am trecut poarta de finish cu zambetul pe buze si mi-am imbratisat colegele de echipa din toata inima, ca atunci cand iti imbratisezi parintii dupa ce nu i-ai vazut un an intreg.

imbratisare triathlon challenge mamaia 2011

Am povestit mult despre experienta participarii la Triathlon Challenge, cu prietenii, cu surorile, chiar si cu cei mai putin cunoscuti mie. De atunci am inceput sa promovez beneficiile unei vieti sportive s continui sa o fac si acum. Imi aduc aminte cate intrebari i-am pus lui Bogdan inainte sa se dea startul si cum mi-a raspuns la toate, fara pic de ezitare, iar eu imi ziceam in sinea mea ca nu as fi putut retine atatea detalii. Dar…am ajuns de partea cealalta, in cea de oganizator Triathlon Challenge Mamaia 2013 si pot sa spun, ca si Vlad Stoica, ca este un vis devenit realitate. Multa munca in spate, daruire, agitatie, energie, deadline-uri, schimbari neprevazute, dar satisfactia la final de eveniment…de nepretuit. A fost asa cum ne-am dorit sa fie: spectacol in aer liber, competitivitate, relaxare…suprinzator!

Cand esti participant, savurezi din toate incheieturile cursa, cand esti organizator te implici trup si suflet pentru ca evenimentul sa se desfasoare asa cum a fost pus pe hartie. Sunt mandra ca am fost parte din cea de a V-a editie a celui mai mare concurs de triatlon din Europa de Est, sunt mandra ca impart acelasi birou cu o echipa minunata, prietenoasa si profesionista, de la care invat in fiecare zi si nu in ultimul rand simt cu adevarat ca acesta este drumul profesional pe care vreau sa il strabat.

Triatlon Challenge Mamaia 2013-1028

Am urcat pe scena, dar nu ca sa primesc un premiu, ci de data aceasta ca sa dau premii. E poate unul dintre cele mai frumoase momente. Pe chipul celor care urca pe podium se citeste multumire, satisfactie, destindere, apreciere. Si nimic nu se termina aici pentru ca provocarea continua, atat pentru participanti, cat si pentru organizatori. Pentru mine, anul acesta este unul dintre cei mai buni pentru ca il traiesc cu intensitate, il savurez din plin si culeg tot ceea ce ma ajuta sa devin un om mai bun, alaturi de oameni buni – cei din echipa smartatletic.

Written by claudiasofron

Septembrie 17, 2013 at 7:04 am

O idee despre schimbare

with one comment

Stiti, mie imi plac foarte mult pinguinii. Chiar ii ador! Am avut ocazia sa ii privesc cum inoata si cum se plimba pe un aisberg improvizat intr-un acvariu din Genova, Italia. Sa tot fie vreo 9 ani de atunci. Sunt niste fiinte simpatice foc, foarte fidele si singurele pasari mereu imbracate in frac. Isi formeaza familii si traiesc impreuna iar daca se intampla ca unul din parteneri sa moara, celalalt ramane singur pana cand il ajunge sfarsitul, fara sa se mai imperecheze. Pentru prima data am vazut unul atunci cand am vizitat delfinariul din Constanta (pe cand eram prin clasa a 3-a) si tin minte ca am ramas fascinata de acel pui de pinguin care se plimba alene pe langa bazin, fara sa ii pese de cei care il priveau admirativ.

Poate va intrebati ce legatura are schimbarea cu introducerea mea legata de pinguini. De curand am citit o poveste despre ei si despre cum au decis sa adopte schimbarea si miscarea atunci cand s-au vazut in situatia de a lua niste decizii hotaratoare. Ah, deciziile acestea! Cu totii ne confruntam cu ele si chiar atunci cand spunem ca nu vrem sa alegem, e tot o forma de alegere.

Orice schimbare se datoreaza unor cauze, ea porneste de la ceva. Intai trebuie identificate sursele care au scos-o la lumina, apoi acestea sa fie analizate astfel ca la final sa fie gasita cea mai buna solutie dintre toate solutiile posibile. Aproape intotdeauna alegem schimbarea doar in momentul in care aceasta vine la pachet cu beneficii, dar tot de noi depinde sa gasim uneltele si modalitatile potrivite pentru a actiona.

Se spune ca schimbarea trebuie sa inceapa cu tine. De acord cu asta. Tu esti motorul care pune lucrurile in miscare si cel care traseaza directiile de urmat, dar mai cred ca trebuie sa ai langa tine si oamenii care sa te sustina si sa te urmeze. Ca de, schimbarea implica gandire, sentimente, experiente si toate acestea conduc, in final, la modificarea comportamentului. Adica, acceptarea schimbarii. „Cand toti cei implicati sunt de aceeasi parte a aisbergului in ceea ce priveste schimbarea, este uimitor ce se poate intampla, in ciuda conditiilor potrivnice.”

„Aisbergul nostru se topeste”, John Kotter, e o adevarata lectie despre cum sa iei decizii corecte, cum sa gasesti un echilibru in toata diversitatea care te inconjoara, cum sa gasesti oamenii cu care sa continui proiectele de pe hartie si cum sa comunici asa incat ceilalti sa te inteleaga si accepte noua viziune.

Realitatea ta e cea pe care tu ti-o construiesti. Ceilalti te pot influenta doar daca tu le permiti.

Written by claudiasofron

Noiembrie 26, 2012 at 9:28 am

Cuvinte despre placerea de a alerga

with 2 comments

Alerg pentru ca…ma simt mai energica, ma eliberez de ganduri, ma simt mai fericita, ma ajuta sa invat sa devin o persoana mai organizata si sa cred ca atunci cand zic ca pot, chiar pot! Alerg de placere, alerg pentru ca miscarea ma face sa fiu mai creativa, alerg pentru ca imi place la nebunie competitia cu mine insumi!

Au trecut cateva luni deja de cand imi tot promit ca o sa scriu despre alergat, miscare, optimism, endorfine, temeri, fericire…despre starea de spirit de dupa o sesiune de jogging. Abia dupa o experienta cu adevarat miscatoare pot, in sfarsit, sa povestesc cu mult entuziasm despre acest subiect.

La propunerea unor prieteni, am acceptat sa ma aventurez si sa imi descopar limitele pe o distanta de 10 km, in jurul lacului Sfanta Ana. Urcat, mult urcat – ca nu mai aveam putere nici sa respir, apoi alergat prin padure, frunze uscate, pietre, crengi si tot ce mai gazduieste pamantul de munte, coborari bruste si apoi iar urcari, incurajari si la final o medalie. Toate acestea la pachet cu emotii, transpiratie si cu gandul ca dupa un astfel de exercitiu ori o sa imi doresc sa alerg tot mai mult, ori o sa incerc sa ma potolesc. Am ales sa continui aceasta minunata cursa si, cand am timp, ii incurajez si pe ceilalti sa vada drumul placut al acestei curse.

Sa stiti ca miscarea creeaza dependenta si asta se intampla intr-un mod foarte natural. De indata ce i-ai aflat beneficiile, devine drog pentru creier.

Undeva mai sus am adus vorba despre temeri si fericire. Ei bine, pe cand citeam cu o mare pofta cartea ‘Born to run’ a lui Christopher McDougall am dat de un paragraf legat de aceste doua sentimente pe care le traiam si eu cand ieseam seara la alergat: ”E ceva profund uman in modul in care alergarea uneste doua dintre sentimentele noastre primare: frica si placerea. Alergam cand ne este frica, alergam cand suntem fericiti, fugim departe de problemele noastre si fugim dupa cateva momente de fericire. Iar atunci cand lucrurile merg cel mai prost, alergam cel mai mult.” Cand in viata mea s-au strecurat momente pe care nu le doream in mod special, cautam sa le  gasesc o rezolvare. Si, ghici cum le faceam fata? Da, alergam! Si traiam cand frica, cand fericirea.

Pana nu incepi sa te provoci, nu iti dai seama de cat de capabil esti sa duci lucrurile la bun sfarsit! Si atunci cand crezi ca o sa reusesti sa indeplinesti ceea ce construiesti in minte, chiar asa o sa fie!

Written by claudiasofron

Noiembrie 22, 2012 at 7:28 am

%d blogeri au apreciat asta: