O idee despre schimbare

Stiti, mie imi plac foarte mult pinguinii. Chiar ii ador! Am avut ocazia sa ii privesc cum inoata si cum se plimba pe un aisberg improvizat intr-un acvariu din Genova, Italia. Sa tot fie vreo 9 ani de atunci. Sunt niste fiinte simpatice foc, foarte fidele si singurele pasari mereu imbracate in frac. Isi formeaza familii si traiesc impreuna iar daca se intampla ca unul din parteneri sa moara, celalalt ramane singur pana cand il ajunge sfarsitul, fara sa se mai imperecheze. Pentru prima data am vazut unul atunci cand am vizitat delfinariul din Constanta (pe cand eram prin clasa a 3-a) si tin minte ca am ramas fascinata de acel pui de pinguin care se plimba alene pe langa bazin, fara sa ii pese de cei care il priveau admirativ.

Poate va intrebati ce legatura are schimbarea cu introducerea mea legata de pinguini. De curand am citit o poveste despre ei si despre cum au decis sa adopte schimbarea si miscarea atunci cand s-au vazut in situatia de a lua niste decizii hotaratoare. Ah, deciziile acestea! Cu totii ne confruntam cu ele si chiar atunci cand spunem ca nu vrem sa alegem, e tot o forma de alegere.

Orice schimbare se datoreaza unor cauze, ea porneste de la ceva. Intai trebuie identificate sursele care au scos-o la lumina, apoi acestea sa fie analizate astfel ca la final sa fie gasita cea mai buna solutie dintre toate solutiile posibile. Aproape intotdeauna alegem schimbarea doar in momentul in care aceasta vine la pachet cu beneficii, dar tot de noi depinde sa gasim uneltele si modalitatile potrivite pentru a actiona.

Se spune ca schimbarea trebuie sa inceapa cu tine. De acord cu asta. Tu esti motorul care pune lucrurile in miscare si cel care traseaza directiile de urmat, dar mai cred ca trebuie sa ai langa tine si oamenii care sa te sustina si sa te urmeze. Ca de, schimbarea implica gandire, sentimente, experiente si toate acestea conduc, in final, la modificarea comportamentului. Adica, acceptarea schimbarii. „Cand toti cei implicati sunt de aceeasi parte a aisbergului in ceea ce priveste schimbarea, este uimitor ce se poate intampla, in ciuda conditiilor potrivnice.”

„Aisbergul nostru se topeste”, John Kotter, e o adevarata lectie despre cum sa iei decizii corecte, cum sa gasesti un echilibru in toata diversitatea care te inconjoara, cum sa gasesti oamenii cu care sa continui proiectele de pe hartie si cum sa comunici asa incat ceilalti sa te inteleaga si accepte noua viziune.

Realitatea ta e cea pe care tu ti-o construiesti. Ceilalti te pot influenta doar daca tu le permiti.

Cand faci ceea ce iti place te simti implinit

Zilele petrecute la centru si langa copii sunt un amestec straniu si placut de rabdare si entuziasm. A face bine si a face ce imi place este un lucru care imi da aripi si ma motiveaza sa cred in schimbare. Merg pe un drum pe care eu l-am ales. Pe acest drum adun ceea ce nu stiam si acum incep sa cunosc, dar si daruiesc ceea ce am invatat in alte locuri sau din experiente personale. Totul este in continua crestere aici.

Voluntariatul este o alegere care angajeaza rabdare, pasiune si vointa. E despre oameni, vise, dorinte si impliniri. Aici reusesc sa fiu eu insumi, devin eu cea adevarata si cu adevarat libera. Este o libertate creatoare si care invata. Realitatea copiilor devine si realitatea mea cat timp sunt inconjurata de ei. Fiecare copil este unic si ascunde trairi personale. Sunt comportamente care pot fi modelate, acesti copii au talente care pot fi valorificate si abilitati ce trebuie expuse.

Reusesc sa ma bucur de tot ce are farmec si reusesc sa vad dincolo de aparente. De fapt, este atat de usor sa ajuti si prin asta sa te simti implinit!

Postul in intregime poate fi citit aici: http://bit.ly/tizlhZ

Un altfel de portret al voluntarului.

Voluntariarul…e ca o poveste ce trebuie neaparat scrisa de fiecare dintre noi. Sunt sigura ca, macar o data in viata voastra de pamanteni, ati intreprins o actiune de voluntariat, de orice fel ar fi ea.

Eu am inceput sa scriu aceasta poveste acum 3 ani, desi in mintea mea ea se legase inca din anii de liceu, cand voluntariatul era privit cu scepticism de majoritate si parea cumva o nebunie sa lucrezi “pe gratis’’, fara a primi ceva in schimb. Am continuat sa pastrez in mine o pofta vie de a ma implica si abia la sfarsitul facultatii s-a ivit ocazia sa-mi fie indeplinita vechea dorinta.

E uimitor sa descoperi cate lucruri noi inveti implicandu-te si participind la cladirea unui univers mai bun alaturi de oameni care iti seamana prin ceea ce fac. Apoi, te descoperi pe tine si iti dai seama ca ai o mare de abilitati si calitati pe care nu le-ai valorificat inca si care erau intr-o stare latenta.

Voluntarul este un fel de arhitect ‘amator’ care lucreaza pentru crearea unei lumi mai frumoase si mai colorate. Da, o lume mai colorata. Intr-un mediu in care culorile incep sa isi piarda din stralucire si intensitate, el gaseste si aduce in prim plan acele elemente care sa intretina cat de cat liniile esentiale din tablou. Este persoana care se adapteaza relativ usor la un mediu nou, la o situatie neprevazuta sau o realitate care, initial, parea dificila. Poate deveni un foarte bun ascultator si are rabdare sa duca la capat un proiect pe care l-a initiat.

Nu ii judeca pe ceilalti si nu condamna, nu este indiferent. Realitatea lui este una in care patrund posibilitatile. Permanent cauta sa se afle pe linia optimismului pentru ca este ambasador  al schimbarii si credintei de mai bine. Stie sa isi traiasca viata intr-un mod frumos si care ii aduce multumire si implinire sufleteasca, ca doar interiorul fiecarei fiinte ascunde trairi si dorinte care se reflecta in actiunile pe care le desfasoara. Simplitatea cu care pune lucrurile in miscare este aproape molipsitoare iar cuvantul ‘complicat’ este total exclus din vocabularul lui.

Voluntarii sunt adunatorii de experiente si povesti care ii implinesc sufleteste. Da, voluntariatul inseamna si libertate, o libertate pe care altii nu o inteleg. E ceva care se face din placere, vine din interior si de cele mai multe ori creeaza dependenta. Te provoaca si te face sa iti doresti sa ajuti tot mai mult. In fapt, aceasta este cea mai buna cale de a te schimba, caci intai trebuie sa faci tu o schimbare si abia apoi sa ai pretentia ca si ceilalti sa faca un pas mai lung in aceasta directie.

Ei mai sunt si acei oameni speciali care schimba mentalitati, care au puterea de a crede ca prin ceea ce intreprind sunt un exemplu demn de urmat. Ei ofera tot, fara a avea pretentia de a primi ceva inapoi. Sunt multumiti de faptul ca au putut sa ajute, ca ideile si propunerile lor au fost auzite de cine trebuie si apoi si-au gasit finalitatea in practica. Tocmai pentru ca isi doresc schimbarea, ei reusesc sa o intreprinda in comunitatea in care isi desfasoara activitatea.

In munca de voluntar nu esti constrans de nimic, nu e cazul sa faci compromisuri – nici nu se admite asa ceva in acest camp. Aici ai puterea sa crezi ca orice se poate si imposibilul e indepartat. Uneori devine nebunie curata, mai ales cand ti se inradacineaza in minte dorinta de a pleca in Africa, spre exemplu, sau de a aplica la un program prin Serviciul de Voluntariat European.

Sunt multe de povestit insa eu ma opresc aici pentru a va las pe voi sa scrieti pagini noi si experiente pe care sa la impartasiti cu ceilalti. 🙂