Simplitatea si frumusetea peisajelor de munte

Cum sa nu iubesti muntele cand privelistile pe care le ofera sunt incantatoare si cum sa nu te bucuri de fiecare fir de iarba pe care calci cand simti ca nu mai exista nicio limita intre tine si natura?

Iarba verde de la tara

Am fost din nou acasa, la tara, si de data asta chiar nu m-am putut desparti de tot frumosul care e acolo, mai ales acum cand verdele e peste tot. Camp verde, copaci verzi…viata la tara e plina de optimism si simplitate!

Am alergat, am alergat ca o copila pe camp si am privit cum apune soarele. Am simtit acea stare de bine care te invaluie incet si am trait libertate. Am fotografiat cerul si lumina de seara, am mirosit iarba si din nou am alergat…dupa un iepure de data aceasta. Privesc imaginile si retraiesc ceea ce am trait cand eram in centrul acelei vieti simple, dar plina de savoare si culoare.

Ce ma inspira

Povestea imaginilor mele se desfasoara la sat unde  inspiratia e la ea acasa chiar de dimineata. Ma gandeam la lucrurile, starile, momentele si locurile care ma inspira si mi-am dat seama ca lista e lunga si cuprinzatoare.

As putea scrie pagini intregi despre asta, dar le stiu pe cele mai importante pentru mine. Incep prin a spune ca ma inspira oamenii care stiu sa zambeasca frumos – acel zambet care devine molipsitor si pe care ai vrea sa-l pastrezi mai mult timp pe buze. Ma inspira rasaritul unei dimineti de primavara, vara, toamna si iarna. Ma inspira picaturile de ploaie de pe petalele unei flori si iarba verde, verde din gradina de la tara, apoi natura, pomii infloriti, campul de floarea-soarelui, de grau si un camp plin cu maci rosii, cantecul pasarilor si sunetul apei, marea, valurile si inaltimea. Ma inspira copilaria, jocul, cuvintele si cartile. Dar dintre toate acestea cel mai mult ma inspira frumosul, linistea interioara, viata traita frumos si orice evadare intr-o lume noua.