Spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului, Dobrogea

Din titlu suna ca si cum ar fi vorba de niste munti cu varfuri semete si greu de atins, dar realitatea e cu totul alta. Bine, pentru cei care sunt foarte incepatori in a face trasee pe munte poate sa fie chiar o realizare sa ajunga sus, sa atinga”varful” de 467m 🙂 Nu glumesc cand spun asta pentru ca insotitorul meu de drum a facut primul lui traseu serios si cand a ajuns in varf a imbratisat la propriu indicatorul pe care scria Varful Tutuiatu 😀

Muntii acestia ai Macinului sunt, de fapt, un fel de dealuri si sunt cei mai vechi munti din tara si chiar din Europa. Cu toate ca sunt nascuta si crescuta in Dobrogea si am trait la doar 10km distanta de munti, abia acum am reusit sa ajung la poalele acestei minunatii naturale. Si ma bucur ca am facut-o toamna cand peisajul este formidabil! Nu ca muntii ar fi foarte impaduriti si cu vegetatie deasa, dar tocmai portiunile „imbracate” dau farmec locului. Pe la jumatatea traseului am dat si de o padure de stejari de un galben molipsitor.

Urcarea spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului

Cu toate ca vegetatia este saracacioasa paduricea de la poalele muntilor a fost imbracata in culori de toamna

Traseul este usor de parcurs chiar si pentru cei care nu au urcat niciodata pe munte

Traseul are un grad de dificultate scazut si nu dureaza mai mult de 1 ora jumate cu tot cu vreo 3 opriri pentru admirat si facut poze 😀 La urcare am ales varianta din stanga pentru a ajunge in varf urmand marcajul cu triunghi albastru si a fost o alegere inspirata. Imi plac mai mult urcarile decat coborarile, iar portiunea aleasa a fost perfecta. Ne-au speriat un pic cainii de la stana din apropiere, dar am reusit sa trecem peste ei si sa ne continuam drumul. Coborarea am facut prin partea dreapta, pe langa ceea ce a fost odata cariera si apoi pe Valea Morsu, inapoi spre Greci.

Satul Greci vazut de la poalele muntilor

Privelistea din varf te cucereste! Ai o vedere spre satul Greci, spre Macin, varfurile din jur si spre campie. Parca nu iti mai vine sa pleci de acolo. E liniste si poti admira in voie peisajul tomnatic. Cerul nu a fost insorit, dar nici frig nu ni s-a parut a fi. Cred ca septembrie-octombrie, dar si pana la jumatatea lui noiembrie, e o perioada propice pentru a explora Parcul National Muntii Macinului. Deja ma gandesc la urmatoarea „expeditie” in zona si sper sa se intample la inceput de vara de data aceasta, ca sa prind muntele acoperit de verdele crud.

Pe lista am Culmea Pricopanului, Dealul Priopcea, Cetatuia si lista continua. Cu cat reusesc sa descopar mai multe, cu atat mai sanatos pentru linistea mea 🙂

Privelistea de pe Varful Tutuiatu este mi-nu-na-ta!

Amfiteatrul grecesc din Taormina si peisajul din jurul lui

Taormina, acest orasel mic construit pe o colina undeva in estul Siciliei, este o comoara, iar toata privelistea din jurului lui este un paradis, la propriu. Inainte sa ma pornesc spre destinatie, imi facusem o lista cu ce pot vizita acolo insa timpul nu mi-a permis sa vad prea multe intrucat am plecat cam tarziu din Pozzalo si trebuia sa ne si intoarcem inainte sa se intunece prea tare. Nu e de gluma cu soferii italieni care nu prea respecta regulile de circulatie, multi dintre ei fiind prea batrani si neatenti, dar si pentru ca drumurile din Sicilia nu sunt dintre cele mai bune – o bila neagra pentru ei.

Din aproape cele 10 obiective de vazut, am ajuns sa vedem doar 2 din ele si anume Amfiteatrul grecesc si Isola Bella, dar am bifat si o plimbare cu masina printre stradutele inguste ale orasului in cautarea unui loc decent de parcare. Pentru ca nu am gasit unul cum trebuie caci peste tot era pus semnul de „ridicare masina” ne-am dat batuti si am plecat suparati 😀 Asta nu inseamna ca daca se mai iveste ocazia sa ajungem acolo o sa ridicam din umeri a nepasare, ci o sa profitam de oportunitate si o sa luam la pas fiecare straduta.

Peisajul vazut din amfiteatru este unul impresionant. In sus se arata dealurile verzi si oraselul cel pitoresc, iar jos se intinde marea. Partea aceasta a insulei are un farmec aparte. Daca in interior sunt orase vechi pastrate foarte bine si cu o arhitectura baroca, aici orasele construite la inaltime si cu vedere direct spre mare sunt combinatia ideala pentru a atrage orice pasionat de calatorii si aventura.

Inainte sa continui plimbarea din jurul Torminei, ma simteam datoare sa va spun cum e si vremea in luna ianuarie in Sicilia, ca sa stiti cum sa va planificati vacanta pe insula in functie de diferite perioade ale anului. Ei bine, este destul de schimbatoare, cel putin asa am prins-o eu. Cand era soare, cand se adunau nori, cand incepea ploaia si iar se insenina. Temperatura variaza intre 6 pana 16 grade, dar pentru cei care nu iubesc asa mult caldura e tocmai potrivit. Eu as fi vrut sa fie un pic mai cald ca sa ma pot plimba in voie si sa nu fiu asa sensibila la vant si norii reci 🙂 Probabil ca mai ar fi luna perfecta pentru a strabate coasta siciliana.

Si aici, ca si in restul oraselelor magazinele sunt inchise, restaurantele la fel, doar cafenelele sunt deschise de dimineata pana seara tarziu. Multe dintre case sunt de inchiriat sau de vanzare. Nu stiu cum o fi vara aici, dar ma gandesc ca atunci e sezonul si probabil ca orasul este mai viu. De ajuns aici e relativ simplu, mai ales daca vii din Catania, un gps la bordul masinii rezolva totul. In privinta preturilor nu pot sa ma exprim pt ca nu am cumparat decat un magnet de frigider de aici, dar am auzit ca e destul de scumpicel. In Pozzalo, spre exmplu, poti sa bei o cafea buna la 1 euro, iar un cappucino la 1,20.

Cei 170km pana aici au meritat din plin, in special pentru privelisti, oaza de liniste din jur, cerul sicilian de ianuarie, casele construite pe coline ce dau un peisaj pitoresc, marea privita de sus si escapada in sine din Bucurestiul cel gri si apasator.

Dor de o zi de demult

Stiu, e iarna afara, dar mie imi este dor de o zi de toamna calda si de o priveliste superba pe care o gasesti la munte.  Imaginile mele sunt mai mult decat refreshing intr-o zi de iarna neprietenoasa ca cea de afara. 🙂