Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Posts Tagged ‘acasa

Din bucuriile vietii la tara

with 2 comments

Viata la tara…e o bucurie deplina!

 

claudia sofron instagram

Written by claudiasofron

mai 7, 2016 at 6:58 pm

La cules de maci la apus. Acasa.

with one comment

Pot sa zic ca am avut un camp intreg cu maci doar pentru mine? 🙂

Probabil ca au trecut vreo 12 ani de la ultima sesiune de cules de maci la tara. Imi aduc aminte ca am strans atunci un brat intreg de maci si alte flori de camp si am repetat isprava si acum, in ultima vizita acasa, la Carcaliu. A fost minunat! Am prins un apus cum numai la tara se vede si se simte, dar si o lumina excelenta pentru fotografii.

maci la Carcaliu

maci la Carcaliu 1

maci la Carcaliu 3

maci la Carcaliu 4

maci la Carcaliu 6

carcaliu

maci la Carcaliu 4

maci la Carcaliu 11

lan de grau la apus in Carcaliu

lan de grau la apus in Carcaliu 1

lan de grau la apus in Carcaliu 2

maci la Carcaliu 7

maci la Carcaliu 10

maci la Carcaliu 9

Written by claudiasofron

iunie 3, 2015 at 3:32 pm

Armonie galbena

leave a comment »

Le-am cules in octombrie, din gradina mea, dar imaginile cu ele…abia acum am reusit sa le scot din sertar. O armonie de galben, verde si maroniu, de culori de toamna perfecte.

gutui cu puf

gutuie dulce

din gutui

gutuie de la tara

gutuie in mana

blog 3

cos de gutui

gutui in cosul de pe pamant

Written by claudiasofron

noiembrie 24, 2014 at 10:01 am

Despre bujori, maci si flori de camp sau cum e acasa

with one comment

Fara prea multe cuvinte caci in imagini e toata bucuria.

bujor blog 1

bujor blog 3

bujor blog

bujor blog 2

maci 3 blog

maci blog

mac in grau

flori de camp macin

flori de camp macin 1

deal carcaliu

Written by claudiasofron

mai 23, 2014 at 10:07 am

Bucatica de fericire

leave a comment »

Va marturisesc ca nu mi-au stat locului gandul si inima pana nu s-a invrednicit mana mea a scrie ceea ce ele dictau. Asa s-a nascut aceasta bucatica de fericire care s-a trait din toate incheieturile acasa, la Carcaliu.

Miros de liliac in toata curtea, soare si nori pufosi cum rar am mai vazut, muuult verde crud, pomi infloriti, petale de flori de pomi infloriti pe pamant si ninsoare de petale albe si rozalii la bataia cea mai usoara a vantului, Dunarea, familia si oamenii dragi. Nu am putut cere mai mult atunci, le aveam pe toate as spune. In afara de tata…

acasa Carcaliu 6

acasa Carcaliu 16

acasa Carcaliu 17

acasa mia

acasa Carcaliu 15

acasa Carcaliu 18

verde de acasa

soare in iarba

dunarea cu padure

acasa Carcaliu 12

apa de dunare, carcaliu

Carcaliu Cover

linia galbena

PS. Pozele sunt facute cu HTC One Max. Aparatul foto a stat deoparte de data asta.

Written by claudiasofron

mai 4, 2014 at 4:41 pm

Dependenta de natura

leave a comment »

E, de fapt, dependenta de viata, de frumos si de liniste. E despre dorul de acasa si de locurile dragi mie, de plimbarile pe malul Dunarii sau prin padurea din apropiere.

natura carcaliu 7

natura carcaliu 2

natura carcaliu 12

carcaliu natura

natura carcaliu 9natura carcaliu 10DSC_0281

dependenta de natura

natura carcaliu 14

natura carcaliu 21

natura carcaliu 22

padure Carcaliu

padure Carcaliu 2

padure Carcaliu 1

padure Carcaliu 4

Written by claudiasofron

septembrie 22, 2013 at 4:15 pm

Momente de vară la țară

with 4 comments

visine de acasavisine de la tara

Este mijlocul verii, însă vremea pare a fi mai mult de toamnă. Așa e și la oraș și la țară, doar ca la țară lumea e altfel, e mai liniștită. Am avut ocazia să ajung din nou acasă, la țară, acolo unde viața se simte și se trăiește într-un mod ordonat. Și, ca de fiecare dată, am luat și aparatul cu mine, ca să surprind ceea ce mai târziu o să-mi aducă aminte de cât de plăcută este atmosfera vieții la țară.

Diminețile și serile sunt mai răcoroase, însa miezul zilelor este fierbinte. E sezonul în care verdele e pretutindeni, iar mirosul florilor de vară și al vișinilor coapte îmblânzește aerul și îl face să fie prietenos. Pepenii, se arată și ei timizi în grădină, parcă se vor udați, ca să crească mari și dulci. Ceapa înflorește fără teamă și e bine ca miroase doar când este atinsă. Mi-aș  fi dorit să petrec mai mult timp acasă, să pot strânge mai multe imagini și povești, dar poate că așa trebuia să fie, să stau mai puțin, ca să rămână și pentru data viitoare alte momente de captat în cuvinte și fotografii.

casa de acasa

pepene verde

floare de ceapafloare de ceapa

mere si struguri verzi

Câmpul de floarea soarelui se vede din curtea casei, așa de aproape e. Cum la fel de aproape sunt de toată natura din jur. Cu greu mă potolesc să nu alerg prin câmp, printre lanurile de grâu văratic si să miros adânc parfumul florii soarelui. E o încântare pentru suflet și pentru ochi tot acest peisaj de țară. Dintre toate acestea, cel mai mult iubesc faptul că vă pot arăta și vouă o părticică din acest frumos.

floarea soareluicamp de floarea soarelui

floare de soare

Written by claudiasofron

iunie 29, 2013 at 4:13 pm

Iarna la tara

with 4 comments

Un sat de rusi-lipoveni din Dobrogea care se pregateste de Sarbatoarea Craciunului pe vechi, un rasarit de iarna superb in ziua de Craciun, strazi, camp, ninsoare de poveste si caldura in familie. Asa incepe mica vacanta de iarna la tara. Desi prima zapada aproape se topise si cerul nu dadea semne ca ar vrea sa ne bucure cu noi fulgi de zapada, eu tot nu imi pierdeam speranta ca poate va ninge macar un pic in ziua de Craciun. Si a nins! 🙂

Merg rar acasa si de fiecare data cand ajung acolo caut sa ma bucur de fiecare ceas petrecut in acel pustiu plin de liniste si caldura. La 10km distanta sunt Muntii Macinului pe care nu i-am colindat inca, dar imi promit ca o voi face anul acesta. De Dunarea care e la 1km departare de sat am amintit si aici, iar de campurile din jur v-am vorbit si in alte dati. Vara este perioada din an in care satul este foarte animat si asta pentru ca cei plecati peste hotare revin in tara. Iarna pare parasit iar oamenii se vad mai rar la chip si asta mai ales pentru ca atunci e populat in majoritate de batrani, care isi petrec timpul in casa.

Dar acolo mai sunt acei oameni dragi pe care ii revezi dupa atata distanta de timp si cu care nu te mai saturi sa povestesti despre orice, sunt locurile pe care musai trebuie sa le vezi din nou (in anotimpuri diferite) si sa iti aduci aminte de ce a fost sau pur si simplu sa traiesti prezentul din ele si mai sunt  imaginile care se aseaza discret pe retina ochilor tai ca nu cumva sa uiti…

dimineata la tara

cerul si pamantul

strada mea de acasa, Carcaliu

cer de iarna la tara

camp deschis la tara

muntii Macinului

camp de iarna

drumul spre dunare

Written by claudiasofron

ianuarie 14, 2013 at 8:53 am

O poveste cu inimi

with 4 comments

Cel mai bun cappuccino l-am baut…la mine acasa, la tara. Nu e departe si nici aproape, dar mereu in sufletul meu insetat de liniste si culoare.

Mi-am dorit sa il savurez intr-o dimineata calda de noiembrie, pe terasa de acasa. Ei bine, m-am bucurat de el asa cum mi-am dorit. Am prins in suflet o sambata cu soare si am avut alaturi oameni cu care puteam imparti zambete simple. Am conturat inimi in fiecare ceasca, ca sa nu uit ce inseamna iubirea si joaca. Am vrut doar sa uit ce inseamna durerile vechi, foarte vechi si de singuratate.

Sunt un om care iubeste lumea pentru ca stie sa o priveasca. Mai sunt o visatoare care recunoaste realitatea. Iubesc zilele in care reusesc sa ma detasez de viata cotidiana si imi permit sa plec, sa alunec in interiorul meu si sa apoi sa scriu despre ce am vazut.

Toate se sfarsesc atunci cand le permitem noi sa se sfarseasca si toate incep atunci cand le este timpul.

Written by claudiasofron

noiembrie 15, 2011 at 1:34 pm

Lumina, un aparat foto si o poveste in imagini

leave a comment »

Si se facu lumina! Era o dimineata linistita care prevestea o zi cu cer albastru si parfum, asa cum mi-am dorit cu cateva zile in urma. O dimineata ce aducea, pe langa lumina, speranta si tacere. O tacere care imi vorbea in soapta. O lectie de imaginatie la inceput de zi cand gandurile inca sedeau asezate ordonat in lumea lor iar eu profitam de florile care imi pastrau, in camera alba, parfumul cu amintiri de acasa.

Nu am alergat, nu am cautat, nu am pierdut nimic, ci doar am trait ce mi-a fost dat sa traiesc, iar ziua toata mi-a fost o bucurie si o regasire a prezentului.

Lucrurile si imaginile simple ne ating privirile fara cel mai mic efort si ne arata ca frumosul e aproape de noi, doar ca nu de fiecare data avem dispozitie sa il vedem…e ca o evadare de sub poverile ce se incapataneaza sa apese pe umerii obositi.

Eu mai uit sa ridic ochii spre cer ca sa vad ca de acolo coboara nadejdea, iubirea si linistea cu care sufletul meu se hraneste in fiecare secunda.

Inainte de a se incheia ziua mi-am potrivit ceasul sa bata cu fiecare batere de inima, ca sa imi spuna ca sunt un om viu.

Written by claudiasofron

aprilie 18, 2011 at 7:27 am

%d blogeri au apreciat: