La cules de maci la apus. Acasa.

Pot sa zic ca am avut un camp intreg cu maci doar pentru mine? 🙂

Probabil ca au trecut vreo 12 ani de la ultima sesiune de cules de maci la tara. Imi aduc aminte ca am strans atunci un brat intreg de maci si alte flori de camp si am repetat isprava si acum, in ultima vizita acasa, la Carcaliu. A fost minunat! Am prins un apus cum numai la tara se vede si se simte, dar si o lumina excelenta pentru fotografii.

Cu drag despre primavara

Vine cand ii este timpul si pleaca cand stie ca nu mai poate sta, ca sa nu incurce pe nimeni. Se aseaza de drag peste lume, caci stie ca o sa fie primita cu bratele deschise. Chiar daca uneori inchide soarele in nori pentru cateva zile bune, ne da la schimb culoare si parfum, de flori…de zambete, de bucurie.

Parfumul zilelor de primavara

Va spun de la inceput ca acesta este un post dedicat primaverii si lalelelor. Atat de frumoase sunt aceste flori ca vroiam sa le dedic un post special. Le-am surprins in timpul celei mai recente vizite acasa, la tara, unde m-am bucurat din plin de parfumul lor. Orice anotimp isi are farmecul lui si este simtit de fiecare intr-un anume fel. Eu ador primavara si asta pentru ca m-am nascut in prima luna din anotimp, dar si pentru ca natura incepe sa se trezeasca la viata, dupa o iarna nelinistita si lunga.

Si cum pasiunea pentru fotografie se impleteste intr-un mod placut cu natura, o sa vedeti mai departe ce mi-a iesit. Sa stiti ca sunt curioasa sa stiu daca mi-a iesit si bine, iar asta o puteti spune doar voi. 🙂

Drumul spre casa e pavat cu bucurie

Cand ma gandesc la acasa, imi revin in minte toate momentele in care am construit o parte din mine si tocmai de aceea plec sa imi aduc aminte cum am copilarit in locul pe care nu o sa-l uit niciodata, plec sa revad si sa regasesc urmele pasilor pe care le-am lasat inainte sa parasesc locurile dragi pentru o perioada mai lunga de timp.

Plec sa ascult povesti de demult spuse de batranii de acasa…sa imi potolesc dorul de familie si dorul de serile in care spuneam vrute si nevrute doar pentru a ne bucura de o atmosfera placuta invelita in zambete.

Plec sa ascult linistea de acasa…sa imi eliberez inima de dorinte care au inlantuit-o de ceva timp…sa respir parfum de sarbatoare si miros de iarba verde.

Plec sa redau sufletului o libertate pe care intr-o lume agitata si haotica nu i-o pot oferi…sa intampin o sarbatoare veche in mijlocul oamenilor vechi si noi care mai pastreaza valorile si credintele mostenite de la cei de dinaintea lor. O sa dau frau liber gandurilor bune si o sa deschid poarta spre un inceput pe care il merit.

Lumina, un aparat foto si o poveste in imagini

Si se facu lumina! Era o dimineata linistita care prevestea o zi cu cer albastru si parfum, asa cum mi-am dorit cu cateva zile in urma. O dimineata ce aducea, pe langa lumina, speranta si tacere. O tacere care imi vorbea in soapta. O lectie de imaginatie la inceput de zi cand gandurile inca sedeau asezate ordonat in lumea lor iar eu profitam de florile care imi pastrau, in camera alba, parfumul cu amintiri de acasa.

Nu am alergat, nu am cautat, nu am pierdut nimic, ci doar am trait ce mi-a fost dat sa traiesc, iar ziua toata mi-a fost o bucurie si o regasire a prezentului.

Lucrurile si imaginile simple ne ating privirile fara cel mai mic efort si ne arata ca frumosul e aproape de noi, doar ca nu de fiecare data avem dispozitie sa il vedem…e ca o evadare de sub poverile ce se incapataneaza sa apese pe umerii obositi.

Eu mai uit sa ridic ochii spre cer ca sa vad ca de acolo coboara nadejdea, iubirea si linistea cu care sufletul meu se hraneste in fiecare secunda.

Inainte de a se incheia ziua mi-am potrivit ceasul sa bata cu fiecare batere de inima, ca sa imi spuna ca sunt un om viu.