Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Posts Tagged ‘simplitate

Toamna nesfarsita in 15 imagini pe instagram

leave a comment »

Bonus: toamna prin lentilele colorate ale ochelarilor de ciclism, toamna in parc si peisaj tomnatic in Muntii Macinului

toamna nesfarsita in parc

Written by claudiasofron

noiembrie 2, 2015 at 9:20 am

Iarba verde de la tara

with 5 comments

Am fost din nou acasa, la tara, si de data asta chiar nu m-am putut desparti de tot frumosul care e acolo, mai ales acum cand verdele e peste tot. Camp verde, copaci verzi…viata la tara e plina de optimism si simplitate!

Am alergat, am alergat ca o copila pe camp si am privit cum apune soarele. Am simtit acea stare de bine care te invaluie incet si am trait libertate. Am fotografiat cerul si lumina de seara, am mirosit iarba si din nou am alergat…dupa un iepure de data aceasta. Privesc imaginile si retraiesc ceea ce am trait cand eram in centrul acelei vieti simple, dar plina de savoare si culoare.

drum de tara

iarba verde de la tara

frumusetea campului

imagine de seara

campul la apus

e verde de tara

apus pe camp

carcaliu 1

e doar frumos

Carcaliu e acolo

asa e la tara

Written by claudiasofron

mai 21, 2013 at 7:20 am

Cand simplitatea ascunde profunzime

leave a comment »

Viata inseamna simplitate.

Asta am descoperit in ultima calatorie pe care am facut-o de curand. Sa te trezesti deodata in mijlocul unei lumi albe, unde este liniste deplina si ai timp sa iti descosi gandurile, traiesti sentimentul ca lumea se opreste pentru tine. Unii ar spune ca nu e nici un spectacol in imaginile de mai jos, eu as zice ca e un moment in care realizezi cat de mic esti in fata unei imensitati care te inconjoara.

Nu , nu e solitudine, e o prietenie absoluta cu natura!

Written by claudiasofron

ianuarie 3, 2012 at 2:31 pm

Publicat în Fotografie, Personale, Things i love, Travel

Tagged with

Un altfel de portret al voluntarului.

with 4 comments

Voluntariarul…e ca o poveste ce trebuie neaparat scrisa de fiecare dintre noi. Sunt sigura ca, macar o data in viata voastra de pamanteni, ati intreprins o actiune de voluntariat, de orice fel ar fi ea.

Eu am inceput sa scriu aceasta poveste acum 3 ani, desi in mintea mea ea se legase inca din anii de liceu, cand voluntariatul era privit cu scepticism de majoritate si parea cumva o nebunie sa lucrezi “pe gratis’’, fara a primi ceva in schimb. Am continuat sa pastrez in mine o pofta vie de a ma implica si abia la sfarsitul facultatii s-a ivit ocazia sa-mi fie indeplinita vechea dorinta.

E uimitor sa descoperi cate lucruri noi inveti implicandu-te si participind la cladirea unui univers mai bun alaturi de oameni care iti seamana prin ceea ce fac. Apoi, te descoperi pe tine si iti dai seama ca ai o mare de abilitati si calitati pe care nu le-ai valorificat inca si care erau intr-o stare latenta.

Voluntarul este un fel de arhitect ‘amator’ care lucreaza pentru crearea unei lumi mai frumoase si mai colorate. Da, o lume mai colorata. Intr-un mediu in care culorile incep sa isi piarda din stralucire si intensitate, el gaseste si aduce in prim plan acele elemente care sa intretina cat de cat liniile esentiale din tablou. Este persoana care se adapteaza relativ usor la un mediu nou, la o situatie neprevazuta sau o realitate care, initial, parea dificila. Poate deveni un foarte bun ascultator si are rabdare sa duca la capat un proiect pe care l-a initiat.

Nu ii judeca pe ceilalti si nu condamna, nu este indiferent. Realitatea lui este una in care patrund posibilitatile. Permanent cauta sa se afle pe linia optimismului pentru ca este ambasador  al schimbarii si credintei de mai bine. Stie sa isi traiasca viata intr-un mod frumos si care ii aduce multumire si implinire sufleteasca, ca doar interiorul fiecarei fiinte ascunde trairi si dorinte care se reflecta in actiunile pe care le desfasoara. Simplitatea cu care pune lucrurile in miscare este aproape molipsitoare iar cuvantul ‘complicat’ este total exclus din vocabularul lui.

Voluntarii sunt adunatorii de experiente si povesti care ii implinesc sufleteste. Da, voluntariatul inseamna si libertate, o libertate pe care altii nu o inteleg. E ceva care se face din placere, vine din interior si de cele mai multe ori creeaza dependenta. Te provoaca si te face sa iti doresti sa ajuti tot mai mult. In fapt, aceasta este cea mai buna cale de a te schimba, caci intai trebuie sa faci tu o schimbare si abia apoi sa ai pretentia ca si ceilalti sa faca un pas mai lung in aceasta directie.

Ei mai sunt si acei oameni speciali care schimba mentalitati, care au puterea de a crede ca prin ceea ce intreprind sunt un exemplu demn de urmat. Ei ofera tot, fara a avea pretentia de a primi ceva inapoi. Sunt multumiti de faptul ca au putut sa ajute, ca ideile si propunerile lor au fost auzite de cine trebuie si apoi si-au gasit finalitatea in practica. Tocmai pentru ca isi doresc schimbarea, ei reusesc sa o intreprinda in comunitatea in care isi desfasoara activitatea.

In munca de voluntar nu esti constrans de nimic, nu e cazul sa faci compromisuri – nici nu se admite asa ceva in acest camp. Aici ai puterea sa crezi ca orice se poate si imposibilul e indepartat. Uneori devine nebunie curata, mai ales cand ti se inradacineaza in minte dorinta de a pleca in Africa, spre exemplu, sau de a aplica la un program prin Serviciul de Voluntariat European.

Sunt multe de povestit insa eu ma opresc aici pentru a va las pe voi sa scrieti pagini noi si experiente pe care sa la impartasiti cu ceilalti. 🙂

Written by claudiasofron

aprilie 7, 2011 at 8:39 am