Despre placerea de a face paine

E asa…vine, te cucereste si nu mai scapi de ea! 🙂 Cel putin in cazul meu asa se intampla. A fost o prima incercare reusita acum vreo 3 saptamani si daca tot am vazut ca lucrurile s-au legat, am continuat sa fac asta. Ma bucur ca si cei care mananca din painea facuta de mine sunt mai fericiti, iar eu sunt si mai fericita decat ei ca le place!

De ce am inceput sa fac paine? Pentru ca ador mirosul fainii si al painii coapte, pentru ca imi place sa combin fainuri, sa framant aluatul cu mainile si sa vad cum creste apoi. Pentru ca se aduna niste energii pozitive in timpul cat se intampla procesul de „manuire” al painii. Pentru ca am pentru cine sa o fac. Pentru ca painea facuta in casa are un gust deosebit si niciodata nu se va compara cu cea din supermarket. Pentru ca sunt foarte multe alte motive pentru care oamenii ar trebui sa faca paine la ei in bucatarie…

In jurul fiecarei paini as putea crea o mica poveste pentru ca nici una dintre ele nu iese niciodata la fel. Recunosc, mai intampin si mici probleme pe parcurs – nu creste atat cat trebuie sau am pus prea  multa faina sau prea putina drojdie – dar toate acestea fac parte din procesul de invatare si perseverenta e de aur in acest proces. Nu vreau sa fac din aceasta pagina a mea un soi de blog culinar, ci doar impartasesc cu voi din ce iubesc sa fac, din experientele pe care le traiesc si ce ma pasioneaza, iar bucataria e una dintre ele. Si daca tot am inceput sa vorbesc despre pasiuni, o sa mai completez lista si cu alte „iubiri” pe care le intretin in timp, cum ar fi calatoriile, fotografia (tocmai de asta orice post al meu este insotit de fotografie), sportul (miscarea e viata mea!), cititul (citesc tot ce ma invata cum sa fiu un om mai frumos, mai bun sau mai intelept) si…as mai continua, insa o sa povestesc mai pe indelete despre pasiuni intr-o alta pagina. Pana atunci, va doresc sa va bucurati de toate lucrurile minunate ce va inconjoara!

O dimineata cu bruschetti si paine homemade

Si daca m-as apuca mai serios de bucatareala, oare cum ar fi? 🙂

Nu stiu daca voi face sau nu asta, dar stiu foarte bine ca imi place sa gatesc si o fac cu o mare pasiune, in special in zilele de sambata cand toata dimineata e a mea si cand in casa lumea inca mai doarme, iar eu pot sa ma desfasor linistita in bucatarie. In acea dimineata de sambata m-am trezit cu pofta mare de tot de bruschetti aromate si de chef de facut paine. De data aceasta, painea am facut-o din faina de grau intregrala si i-am adugat foarte putina faina alba, ca sa se „uneasca” mai bine ingredientele. A iesit foarte gustoasa si de acum inainte va ocupa un loc de cinste pe lista. Toate combinatiile de fainoase ce contin tarate sau faina integrala sunt preferatele mele. Fata de painea alba, cea neagra este si mult mai sanatoasa.

Dar sa va spun si de bruschetti…pur si simplu nu le pot rezista! Rosiile prospete, uleiul de masline, cimbrul si nelipsitul usturoi se amesteca cu iubire si se aseaza cu nerabdare pe feliile moi de ciabatta. Cand nu ma grabesc sa le mananc, le las in jur de 10 min la cuptor, ca sa fie mai crocante. Cele cu rosii sunt cel mai rapid de preparat, insa sunt atatea alte combinatii care se pot face la fel de usor. Trebuie sa mai adaug ca cele cu somon afumat si cascaval sunt o adevarata nebunie! Hai, va las sa va uitati la poze si poate incercati si voi sa faceti ce mi-a iesit mie! 🙂

Urmatoarea reteta vreau sa fie o tarta…cu fructe, cu legume sau cu…o sa aflati voi cand o sa impartasesc cu voi imaginile.

Miez de paine

Cum se naste o paine?  E intrebarea de copil care se invartea in mintea mea de ceva timp incoace, iar ca sa stiu cum se intampla asta mi-am suflecat mainecile si am zis ca trebuie sa iasa direct din mainile mele si…atunci o sa stiu cum sa imi raspund la intrebare.

Cand eram mica mereu stateam langa mama in timp ce gatea sau prepara diverse bunatati dulci sau sarate. O urmaream cu mare atentie cum masura faina pentru blatul de tort sau cum ungea tava cu unt pentru a face ceva dulce si bun. Primul blat de tort l-am facut pe cand eram prin a 4-a si tot atunci l-am si insiropat si l-am ornat (cu fructe)…a iesit o nebunie delicioasa si aratoasa! Dar asta nu a fost singura mea incercare, ci am continuat tot asa pana am ajuns la facultate si m-am lasat de „meserie”.

Cum lucrurile bune invatate de la mama nu se uita niciodata, azi s-a intamplat o mica minune. 😛 Am trecut pe la supermarketul din coltul strazii si m-am dus direct la raftul unde era asezata faina cea nerabdatoare sa fie transformata intr-o bunatate calda si prospata. Tot de acolo am luat si drojdia, ca de, painea se face cu rabdare, dar si creste cu nitel de ajutor. Am luat un vas de sticla, am adaugat in el apa claduta, drojdie si un varf de sare, iar la urma faina si am amestecat bine pana s-au imbinat in mod armonios toate ingredientele. Am lasat aluatul la dospit si cand am vazut ca acesta a crescut suficient de mult, am inceput sa il framant. O bucurie sa framanti aluatul pentru paine, mai ales cand faci asta cu dragoste! 🙂

Si cand am terminat si aceasta parte, am asezat „roata” de aluat in tava si la cuptor cu ea! Dupa primele 10 min raspandea deja o mireasma de neiertat in bucatarie, iar dupa inca 35 de minute era buna de scos din cuptor si de…degustat! Prima mea paine…