Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Archive for the ‘Drumuri’ Category

Minunile din Parcul National Muntii Macinului, Dobrogea: traseul spre Culmea Pricopanului

with 2 comments

Cum arata? Suuuperb! 🙂 Si ce daca se termina deja iulie! Nu puteam sa nu scriu despre cum este iunie in Muntii Macinului 🙂 Am pregatit o sesiune lunga de poze pentru ca pur si simplu sunt imagini ce nu trebuie pastrate in sertar.

Despre prima calatorie prin Muntii Macinului am povestit in octombrie 2015 cand am urcat pana pe Varful Tutuiatu si cand peisajul tomnatic este diferit fata de cum e vara in acesti „mini-munti”, dar la fel de incantator. Dorinta de a descoperi inca o particica din ei a venit dupa alergarea din luna mai cand am participat la Maraton Muntii Macin si mi-am promis ca o sa ma plimb si vara pe aici.

Muntii Macinului

Muntii Macinului 1

Muntii Macinului 2

Am plecat pe la 11.00 de acasa (din Carcaliu) – relativ tarziu pentru ca soarele era deja sus si cam calduros, dar se mai intrezareau cativa nori cu speranta pe cer, insa am ajuns repede pentru ca eram la doar 7km distanta de locul din care pornea traseul. Aveam idee unde trebuie sa ajungem, insa nu cu exactitate si atunci am zis ca mai bine ar fi sa consultam o harta online. Si asa am dat de Blogul de calatorii care ne-a indrumat perfect. Am pornit si noi in sens invers acelor de ceasornic, doar ca la un moment dat am deviat de la traseu si am luat-o pe alta parte. Stiam ca ceva este in neregula, dar nici ca ne-am ingrijorat si am urmat drumul care se arata in fata noastra.

Masina am lasat-o tot in intersectia unde se afla stalpul ce indica directia si am purces cu voie buna la drum 🙂 30 de minute aveam sa mergem pana punctul de unde incepe traseul in mod oficial. In final a fost un traseu de aproximativ 4 ore, cu tot cu pauza si destul de multe opriri pentru…poze si admirat peisajul, desigur!

Multumita peste masura ca am ajuns aici 🙂 , incep sa pun camera foto la treaba. Trebuie sa spun ca am plecat  de aici cu mica dezamagire ca nu am intalnit nicio broasca testoasa pe traseu, ci doar un iepure foarte rapid. Poate data viitoare o sa vad si caprioare si macar o broasca de Dobrogea 😀

Muntii Macinului_Culmea Pricopanului

Muntii Macinului_Culmea Pricopanului 3 (2)

Muntii Macinului_Culmea Pricopanului 1

Muntii Macinului_Culmea Pricopanului 3

Muntii Macinului_Culmea Pricopanului 2

Dupa panourile turistice incepe adevarata aventura si se arata minunatia acestor munti batrani. Un drum plin cu flori, culoare si liniste. La scurt timp intram intr-o vale cu un mic rau, dar plina de fluturi. De mult nu mai vazusem asa multi intr-un singur loc. Nu stiu daca se cheama Valea Fluturilor sau asa am numit-o pentru mine 🙂 Dupa vale incepem sa tot urcam si sa privim cu nesat minunea din jurul nostru.

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 1

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 2

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 3

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 4

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 5
Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 6

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 7

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 8

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 9

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 10

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 11

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 12

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 14

Nu am regretat deloc ca am deviat de la traseul initial. Ne-am bucurat si mai mult de privelistea de pe drum. Am avut parte de multe urcari si coborari, dar ce mai conta! Noi eram acolo, pe munte, si traiam momentul. Zambeam la fiecare pas pe care il faceam si cuprindeam cu privirea cat de mult puteam peisajul ademenitor.

A fost o alegere excelenta sa mergem in ziua aceea la colindat in Parcul National Muntii Macinului. Am prins un cer de un albastru perfect, iar norii pufosi de vara intregeau spectacolul naturii. Muntii acestia sunt o comoara a Dobrogei! Desi arata greoi de la distanta si un loc parca uitat un pic de lume, este atat de plin de viata!

Sa nu ii priviti doar din departare, asa cum am facut eu mult timp, ci mergeti mai aproape de ei, descoperiti-le frumusetea!

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 15

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 18

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 19

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 20

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 23

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 24

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 25

De sus de vedeau cariera, lanurile de floarea soarelui si Macinul

De sus de vedeau cariera, lanurile de floarea soarelui si Macinul

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 27

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 29

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 30

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 31

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 32

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 33

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 34

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 35

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 36

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 37

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 38

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 39

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 40

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 41

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 42

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 43

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 44

Un puct superb de belvedere! Pentru o clipa poti opri timpul doar pentru tine.

Un punct superb de belvedere! Pentru o clipa poti opri timpul doar pentru tine.

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 46

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 47

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 49

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 50

In departere se vede Greci, locul de unde porneste traseul spre Varful Tutuiatu

In departere se vede Greci, locul de unde porneste traseul spre Varful Tutuiatu.

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 52

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 55

Un munte de flori :)

Un munte de flori 🙂

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 57

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 58

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 59

Muntii Macinului_traseu Culmea Pricopanului 60

Anunțuri

Spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului, Dobrogea

leave a comment »

Din titlu suna ca si cum ar fi vorba de niste munti cu varfuri semete si greu de atins, dar realitatea e cu totul alta. Bine, pentru cei care sunt foarte incepatori in a face trasee pe munte poate sa fie chiar o realizare sa ajunga sus, sa atinga”varful” de 467m 🙂 Nu glumesc cand spun asta pentru ca insotitorul meu de drum a facut primul lui traseu serios si cand a ajuns in varf a imbratisat la propriu indicatorul pe care scria Varful Tutuiatu 😀

Muntii acestia ai Macinului sunt, de fapt, un fel de dealuri si sunt cei mai vechi munti din tara si chiar din Europa. Cu toate ca sunt nascuta si crescuta in Dobrogea si am trait la doar 10km distanta de munti, abia acum am reusit sa ajung la poalele acestei minunatii naturale. Si ma bucur ca am facut-o toamna cand peisajul este formidabil! Nu ca muntii ar fi foarte impaduriti si cu vegetatie deasa, dar tocmai portiunile „imbracate” dau farmec locului. Pe la jumatatea traseului am dat si de o padure de stejari de un galben molipsitor.

drumul spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului

Urcarea spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului

muntii macinului, spre Vf Tutuiatu

Cu toate ca vegetatia este saracacioasa paduricea de la poalele muntilor a fost imbracata in culori de toamna

vedere din Muntii Macinului

Traseul este usor de parcurs chiar si pentru cei care nu au urcat niciodata pe munte

muntii macinului toamna

pe Varful Tutuiatu din Muntii Macinului_1

toamna in muntii macinului

Traseul are un grad de dificultate scazut si nu dureaza mai mult de 1 ora jumate cu tot cu vreo 3 opriri pentru admirat si facut poze 😀 La urcare am ales varianta din stanga pentru a ajunge in varf urmand marcajul cu triunghi albastru si a fost o alegere inspirata. Imi plac mai mult urcarile decat coborarile, iar portiunea aleasa a fost perfecta. Ne-au speriat un pic cainii de la stana din apropiere, dar am reusit sa trecem peste ei si sa ne continuam drumul. Coborarea am facut prin partea dreapta, pe langa ceea ce a fost odata cariera si apoi pe Valea Morsu, inapoi spre Greci.

vedere spre greci din munti macinului

Satul Greci vazut de la poalele muntilor

rocile din muntii macinului

verde de toamna in muntii macinului

stanci din Muntii Macinului

colorit de toamna in muntii macinului

din varf de munte

Privelistea din varf te cucereste! Ai o vedere spre satul Greci, spre Macin, varfurile din jur si spre campie. Parca nu iti mai vine sa pleci de acolo. E liniste si poti admira in voie peisajul tomnatic. Cerul nu a fost insorit, dar nici frig nu ni s-a parut a fi. Cred ca septembrie-octombrie, dar si pana la jumatatea lui noiembrie, e o perioada propice pentru a explora Parcul National Muntii Macinului. Deja ma gandesc la urmatoarea „expeditie” in zona si sper sa se intample la inceput de vara de data aceasta, ca sa prind muntele acoperit de verdele crud.

Pe lista am Culmea Pricopanului, Dealul Priopcea, Cetatuia si lista continua. Cu cat reusesc sa descopar mai multe, cu atat mai sanatos pentru linistea mea 🙂

varful tutuiatu din muntii macinului

Privelistea de pe Varful Tutuiatu este mi-nu-na-ta!

superba vedere de pe Vf Tutuiatu

vedere din Vf Tutuiatu

muntii macinului, spre Vf Tutuiatu

natura toamna

stanci si culori in muntii macinului

muntii macinului, coborand de pe Vf Tutuiatu

la pascut in muntii macinului

Written by claudiasofron

Octombrie 26, 2015 at 3:09 pm

Descoperind traseele cicloturistice din jud. Calarasi, sectiunea off-road

with 2 comments

Pentru mine, plimbarea aceasta pe traseele cicloturistice din jud Calarasi a insemnat o evadare benefica din cotidian, una pe care o asteptam de mult. Au fost 50 de km de off-road superb, pe o vreme de vis, alaturi de oameni si prieteni minunati care apreciaza natura si lucrurile simple, dar atat de profunde. A fost pentru prima data cand am parcurs o distanta asa de lunga, dar a fost una pe care am simtit-o ca pe o plimbare usoara si de descoperire a unor locuri noi, fara graba si fara presiune.

Traseul nostru a inceput in Oltenita, cu plecare din Parcul Mare, a continuat pe malul Argesului pana la varsarea acestuia in Dunare, apoi pe malul Dunarii, pe malul canalului Mostistea-Dunare si in final a ajuns la Dorobantu. Va spun, e un traseu minunat care merita sa fie parcurs de toti pasionatii de cicloturism, dar si de orice biciclist amator care isi doreste sa faca o plimbare intr-un loc deosebit si aproape de Bucuresti, impreuna cu familia, colegii sau prietenii. Daca ar fi dupa mine, acolo m-as refugia in weekend-uri 😀

Peisajul m-a cucerit iremediabil chiar daca pe alocuri parea foarte familiar si zic asta pentru ca zona se aseamana mult cu cea de acasa, de la Carcaliu. As tinde sa zic ca luna mai este cea mai frumoasa si potrivita pentru a parcurge traseele off-road din zona. Nu e foarte cald, dar nici prea rece si totul e plin de viata. Verde cat cuprinde, flori care dau culoare peisajului si un miros imbatator te insoteste pe parcursul calatoriei. Nu as exclude nici sf de septembrie si chiar octombrie cand natura imbraca haine noi si placerea de a bicli este la cote ridicate.

M-am oprit foarte des pe traseu pentru a face poze. Efectiv nu ma puteam stapani din admirat tot ce vedeam si am parcurs doar o parte din trasee. Dupa C3 se continua traseul C4, Dorobantu-Chiciu si acesta la fel de pitoresc. Il am in vedere cand mai ajung prin zona. Daca va place mai mult soseaua puteti opta intre cele 2 trasee (sau sa le parcurgeti pe ambele intr-o singura zi) C1, Cascioarele-Manastirea si C2, Manastirea-Calarasi. Acestea din urma sunt chiar pe coordonatele magistralei Euro Velo 6 si se doreste omologarea lor.

In total sunt aprox. 200 de km de trasee in jud Calarasi care abia asteapta sa fie batatorite de cicloturisti din tara si din afara granitelor. Toate au grad scazut de dificultate si pot fi parcurse atat de cei mari, cat si de cei mai mici. E o adevarata placere sa descoperi locuri, oameni, obiceiuri si traditii doar parcurgand anumite zone pe bicicleta. Este cel mai activ, simplu si ieftin mod de a calatori. Daca v-am starnit curiozitatea, va invit sa decoperiti mai multe detalii chiar aici.

Si…va las in compania pozelor pana ajungeti sa vedeti cu ochii vostri frumusetea traseelor si a locurilor din jud Calarasi 😉

traseu de cicloturism in calarasi

cicloturisti pe traseu in Calarasi

pelicani si cormorani pe traseul cicloturistic

oite pe traseu

pe digul Dunarii, cicloturism in Calarasi

biciclete cuminti pe traseul cicloturistic Calarasi

peisaj pe traseu cicloturistic

peisaj pe traseu

pe digul Argesului  cicloturistic

cicloturisti biciclind

salutari cicloturistice

mirificul peisaj

pe traseul cicloturistic

Cum am cucerit un munte. The Mountain Assault

with 2 comments

Imi este mai usor sa povestesc despre aventura The Mountain Assault dupa 2 saptamani si un pic de la cursa decat daca as face-o la o zi, doua sau trei de la terminarea ei. Spun asta pentru ca imediat ce am incheiat cu bine urcarea pana la cota 2000 de la Sinaia, destinatia finala, am trait mai multe stari deodata. Un amestec de bucurie, implinire, teama a navalit peste mine si cu greu m-am putut stapani. Despre ce o fi fost in mintea mea de m-am pornit la un asa traseu nu am realizat nici pana azi, dar cert este faptul ca m-a cucerit la nebunie o astfel de experienta.

Linistea din munti si momentele in care esti tu cu tine acolo, sus, sunt de-a dreptul mirifice. E o arta nu doar sa calatoresti, ci sa cuceresti chiar si un munte! Sa simti durerea si multumirea in acelasi timp intrece orice limita. Calatoria asta a fost si un test, unul mare pe care l-am trecut cu bine. In ultimele minute, cu vreo 200 de metri inainte de finish, eram pe punctul de a ceda. Insa inima imi spunea sa merg mai departe, chiar daca corpul era deja peste masura de epuizat. Am ajuns la Cabana Miorita aproape inghetata si tremurand, fara sa pot vorbi macar. Nu stiu daca a fost de emotie sau de la aerul rece care mi-a dat batai de cap spre final. Va recomand sa va aventurati in asa ceva doar daca sunteti bine echipati si cat de cat antrenati. Sa nu faceti cum am facut eu! Pare usor pentru cei obisnuiti cu astfel de curse si pentru cei care parcurg des trasee montane, insa pentru cei mai putini pregatiti e o mare realizare sa ajunga in varf 🙂

the mountain assault_ready for the race

Nu aveam planuita o astfel de urcare pe munte la ceas de seara. Ii spun urcare si nu alergare pentru ca in proportie de 85% din traseu am mers/urcat si abia un procent de 15% a fost alergare. Totul a venit asa, pe neasteptate, si nu am putut refuza o astfel de provocare, mai ales cand vorbim de urcat pe munte si mai ales ca era prima data cand puteam sa ating cota 2000. Initial am zis sa ii sustin pe colegii care participa si sa merg cu ei pe traseu, dar pana la urma m-am gasit la start alaturi de alti 100 de participanti.

the mountain assault_inainte de start

De la inceput ne-am stabilit ritmul, ca sa ne fie usor ulterior cand trebuia sa urcam foarte mult. Nu a fost nimic fortat, nu ne-am impus sa ajungem intr-un timp anume, ci doar am profitat din plin de atmosfera si de unicitatea momentului. Inainte de start ne-am asigurat ca avem frontale, haine de schimb, apa si rabdare 🙂 Dar am omis si multe elemente din pachet. Eu. Cum ar fi o pereche de pantofi sport cu crampoane sau macar „lanturi” de zapada. Eram incaltata cu Asics potrivite pentru un trail run, in nici un caz pentru urcare pe partia alunecoasa de la Sinaia. Bineinteles ca alunecam foarte tare si asta ma incetinea. Au fost momente cand ma duceam efectiv la vale si intram in panica.

the mountain assault_traseu

the mountain assault_on the road

the mountain assault

Privelistea din jur superba, atmosfera calma si o liniste in suflet placuta. Parca imi venea greu sa ma dezlipesc de peisajul ca ma inconjura. Am ajuns pana la cota 1400 fericiti. Aici am baut cel mai bun ceai posibil, ne-am tras sufletul, am aflat ca suntem ultimii pe traseu si am pornit spre 2000. Mai era putin pana acolo, insa drumul incepea sa devina din ce in ce mai greu, mai ales ca incepuse si un vant taios. Ma tot opream si ma uitam in spate, sa mai admir pentru cateva secunde frumusetea pe care o lasam in spate. Pe la cota 1700 intalneam participanti care coborau deja, iar eu mai aveam de infruntat drum lung pana la final. Cu frontala luminand, urcam incet si savuram fiecare pas. Degeaba vedeam cabana, era inca departe. O cotitura si apoi inca una si o treia, dar iata finish-ul cel asteptat. Coborarea a fost usoara, cu alunecari, intuneric si cu povesti despre aventura tocmai incheiata.

Timpul obtinut? 2:27:08, cu 3 minute inainte de timpul limita impus de organizatori. Locul 10 din 10 la categoria feminin open. Multumita? Mai mult decat foarte avand in vedere ca sunt la prima expeditie de acest gen 🙂 Daca as mai face asta? Da, doar sa fiu mai antrenata si pregatita mental. Felicitari tuturor celor care au avut curajul sa cucereasca un munte!

the mountain assault_cota 1400

the mountain assault_rasplata

Written by claudiasofron

Martie 8, 2015 at 8:00 pm

Peisaje tomnatice la Dunare

with 4 comments

Natura in toata splendoarea ei! O toamna plina de culoare, emotie si liniste pe malul Dunarii din Carcaliu.

pure autumn

culoare de toamna la Dunare

armonie in natura

printre copaci

galben si verde in natura

 

toamna rece

natura in toata splendoarea ei

dunarea la final

galben pur

Written by claudiasofron

Noiembrie 20, 2014 at 8:16 pm

Dor de Ecomarathon si Moieciu de Sus. Povesti de pe traseul de alergare

leave a comment »

Nu, nu am rezistat sa raman acasa in acea sambata, nu m-au lasat mintea si corpul. Stiau ce ii asteapta daca ajung la cea mai frumoasa competitie de alergare montana din Romania. Asa este pentru mine, pentru ceilalti poate sunt altele mai presus de aceasta.

Cand muntii te cheama, trebuie sa pleci. 

ecomarathon 3

ecomarathon 5

ecomarathon 6

E ceva in fiecare din nou care cere o atentie deosebita, acea parte care trebuie alimentata cu frumos, bine, prietenie, bucurie, natura, zambete, implinire, placere pura, iar daca ajungi la EcoMarathon le gasesti pe toate acestea. Povestile de pe traseu din titlu sunt de fapt peisajele pe care le-am sorbit din priviri si pe care am incercat sa imprim pe retina si in suflet si in minte cat pentru tot anul si pana la urmatoarea intalnire cu ele. Mi-e drag, ce sa fac… 🙂

ecomarathon 1

ecomarathon 2

ecomarathon 9

ecomarathon 14

ecomarathon 15

ecomarathon 12

ecomarathon 13

ecomarathon 8

ecomarathon 10

ecomarathon 18

ecomarathon 19

ecomarathon 11

ecomarathon 7

ecomarathon 20

ecomarathon 23IMAG2587

ecomarathon 25

ecomarathon 21

Written by claudiasofron

Mai 26, 2014 at 3:58 pm

Bucatica de fericire

leave a comment »

Va marturisesc ca nu mi-au stat locului gandul si inima pana nu s-a invrednicit mana mea a scrie ceea ce ele dictau. Asa s-a nascut aceasta bucatica de fericire care s-a trait din toate incheieturile acasa, la Carcaliu.

Miros de liliac in toata curtea, soare si nori pufosi cum rar am mai vazut, muuult verde crud, pomi infloriti, petale de flori de pomi infloriti pe pamant si ninsoare de petale albe si rozalii la bataia cea mai usoara a vantului, Dunarea, familia si oamenii dragi. Nu am putut cere mai mult atunci, le aveam pe toate as spune. In afara de tata…

acasa Carcaliu 6

acasa Carcaliu 16

acasa Carcaliu 17

acasa mia

acasa Carcaliu 15

acasa Carcaliu 18

verde de acasa

soare in iarba

dunarea cu padure

acasa Carcaliu 12

apa de dunare, carcaliu

Carcaliu Cover

linia galbena

PS. Pozele sunt facute cu HTC One Max. Aparatul foto a stat deoparte de data asta.

Written by claudiasofron

Mai 4, 2014 at 4:41 pm

%d blogeri au apreciat asta: