Un vis, o echipa, o pasiune

Nu m-am gandit niciodata sa devin director de imagine, nici nu am visat la asta vreodata, desi suna foarte atragator.

In schimb, am visat sa lucrez cu o echipa profesionista, pasionata si dedicata. Una in care sa existe radacini bune si unde sa pot creste sanatos si fara teama ca la primul vant mai puternic o sa ma zdruncin si o sa cad.

Si am gasit-o!

Crestem impreuna in fiecare zi, iar asta ne face sa fim increzatori ca ne putem indeplini misiunea pe care ne-am ales-o sau ne-a fost incredintata pentru ca o putem duce la bun sfarsit.

Mi-am dorit sa fac ceea de imi place cel mai mult fara sa tin cont de cat de multa satisfactie financiara imi ofera sau cat timp imi ocupa.

Si asta fac acum!

Am descoperit ca sportul este cel mai frumos si mai curat mijloc de a-ti petrece timpul si din care poti face o adevarata pasiune. Sa il practici este o placere, dar sa il promovezi si sa ii dai si mai multa valoare lucrand cate putin in fiecare zi la asta este ceva care implineste.

Am ajuns sa il respect tot mai mult si sa ii respect si apreciez pe cei care il practica. Este energie pura!

Cred cu tarie ca sportul uneste oamenii, leaga cele mai frumoase prietenii si emana pozitivism. Si nici nu ar trebui sa fie altfel!

Cuvinte despre placerea de a alerga

Alerg pentru ca…ma simt mai energica, ma eliberez de ganduri, ma simt mai fericita, ma ajuta sa invat sa devin o persoana mai organizata si sa cred ca atunci cand zic ca pot, chiar pot! Alerg de placere, alerg pentru ca miscarea ma face sa fiu mai creativa, alerg pentru ca imi place la nebunie competitia cu mine insumi!

Au trecut cateva luni deja de cand imi tot promit ca o sa scriu despre alergat, miscare, optimism, endorfine, temeri, fericire…despre starea de spirit de dupa o sesiune de jogging. Abia dupa o experienta cu adevarat miscatoare pot, in sfarsit, sa povestesc cu mult entuziasm despre acest subiect.

La propunerea unor prieteni, am acceptat sa ma aventurez si sa imi descopar limitele pe o distanta de 10 km, in jurul lacului Sfanta Ana. Urcat, mult urcat – ca nu mai aveam putere nici sa respir, apoi alergat prin padure, frunze uscate, pietre, crengi si tot ce mai gazduieste pamantul de munte, coborari bruste si apoi iar urcari, incurajari si la final o medalie. Toate acestea la pachet cu emotii, transpiratie si cu gandul ca dupa un astfel de exercitiu ori o sa imi doresc sa alerg tot mai mult, ori o sa incerc sa ma potolesc. Am ales sa continui aceasta minunata cursa si, cand am timp, ii incurajez si pe ceilalti sa vada drumul placut al acestei curse.

Sa stiti ca miscarea creeaza dependenta si asta se intampla intr-un mod foarte natural. De indata ce i-ai aflat beneficiile, devine drog pentru creier.

Undeva mai sus am adus vorba despre temeri si fericire. Ei bine, pe cand citeam cu o mare pofta cartea ‘Born to run’ a lui Christopher McDougall am dat de un paragraf legat de aceste doua sentimente pe care le traiam si eu cand ieseam seara la alergat: ”E ceva profund uman in modul in care alergarea uneste doua dintre sentimentele noastre primare: frica si placerea. Alergam cand ne este frica, alergam cand suntem fericiti, fugim departe de problemele noastre si fugim dupa cateva momente de fericire. Iar atunci cand lucrurile merg cel mai prost, alergam cel mai mult.” Cand in viata mea s-au strecurat momente pe care nu le doream in mod special, cautam sa le  gasesc o rezolvare. Si, ghici cum le faceam fata? Da, alergam! Si traiam cand frica, cand fericirea.

Pana nu incepi sa te provoci, nu iti dai seama de cat de capabil esti sa duci lucrurile la bun sfarsit! Si atunci cand crezi ca o sa reusesti sa indeplinesti ceea ce construiesti in minte, chiar asa o sa fie!

Un altfel de portret al voluntarului.

Voluntariarul…e ca o poveste ce trebuie neaparat scrisa de fiecare dintre noi. Sunt sigura ca, macar o data in viata voastra de pamanteni, ati intreprins o actiune de voluntariat, de orice fel ar fi ea.

Eu am inceput sa scriu aceasta poveste acum 3 ani, desi in mintea mea ea se legase inca din anii de liceu, cand voluntariatul era privit cu scepticism de majoritate si parea cumva o nebunie sa lucrezi “pe gratis’’, fara a primi ceva in schimb. Am continuat sa pastrez in mine o pofta vie de a ma implica si abia la sfarsitul facultatii s-a ivit ocazia sa-mi fie indeplinita vechea dorinta.

E uimitor sa descoperi cate lucruri noi inveti implicandu-te si participind la cladirea unui univers mai bun alaturi de oameni care iti seamana prin ceea ce fac. Apoi, te descoperi pe tine si iti dai seama ca ai o mare de abilitati si calitati pe care nu le-ai valorificat inca si care erau intr-o stare latenta.

Voluntarul este un fel de arhitect ‘amator’ care lucreaza pentru crearea unei lumi mai frumoase si mai colorate. Da, o lume mai colorata. Intr-un mediu in care culorile incep sa isi piarda din stralucire si intensitate, el gaseste si aduce in prim plan acele elemente care sa intretina cat de cat liniile esentiale din tablou. Este persoana care se adapteaza relativ usor la un mediu nou, la o situatie neprevazuta sau o realitate care, initial, parea dificila. Poate deveni un foarte bun ascultator si are rabdare sa duca la capat un proiect pe care l-a initiat.

Nu ii judeca pe ceilalti si nu condamna, nu este indiferent. Realitatea lui este una in care patrund posibilitatile. Permanent cauta sa se afle pe linia optimismului pentru ca este ambasador  al schimbarii si credintei de mai bine. Stie sa isi traiasca viata intr-un mod frumos si care ii aduce multumire si implinire sufleteasca, ca doar interiorul fiecarei fiinte ascunde trairi si dorinte care se reflecta in actiunile pe care le desfasoara. Simplitatea cu care pune lucrurile in miscare este aproape molipsitoare iar cuvantul ‘complicat’ este total exclus din vocabularul lui.

Voluntarii sunt adunatorii de experiente si povesti care ii implinesc sufleteste. Da, voluntariatul inseamna si libertate, o libertate pe care altii nu o inteleg. E ceva care se face din placere, vine din interior si de cele mai multe ori creeaza dependenta. Te provoaca si te face sa iti doresti sa ajuti tot mai mult. In fapt, aceasta este cea mai buna cale de a te schimba, caci intai trebuie sa faci tu o schimbare si abia apoi sa ai pretentia ca si ceilalti sa faca un pas mai lung in aceasta directie.

Ei mai sunt si acei oameni speciali care schimba mentalitati, care au puterea de a crede ca prin ceea ce intreprind sunt un exemplu demn de urmat. Ei ofera tot, fara a avea pretentia de a primi ceva inapoi. Sunt multumiti de faptul ca au putut sa ajute, ca ideile si propunerile lor au fost auzite de cine trebuie si apoi si-au gasit finalitatea in practica. Tocmai pentru ca isi doresc schimbarea, ei reusesc sa o intreprinda in comunitatea in care isi desfasoara activitatea.

In munca de voluntar nu esti constrans de nimic, nu e cazul sa faci compromisuri – nici nu se admite asa ceva in acest camp. Aici ai puterea sa crezi ca orice se poate si imposibilul e indepartat. Uneori devine nebunie curata, mai ales cand ti se inradacineaza in minte dorinta de a pleca in Africa, spre exemplu, sau de a aplica la un program prin Serviciul de Voluntariat European.

Sunt multe de povestit insa eu ma opresc aici pentru a va las pe voi sa scrieti pagini noi si experiente pe care sa la impartasiti cu ceilalti. 🙂

Aer de primavara.

Cum altfel sa inceapa o zi de primavara adevarata daca nu cu zambete si foto care sa si demonstreze spusele mele. Soarele care s-a aratat ieri a constituit un prilej foarte bun de a petrece ziua de duminica in parcul de care ma despartea doar o trecere de pietoni.  Mare plimbareata cum sunt, mi-am pus aparatul in maini, am convins-o din priviri pe sora mai mica sa ma insoteasca iar in imaginile ce vin o sa vedeti ce a iesit.

Bucuria vine din lucruri marunte… iar noi am savurat-o din plin privind, zambind si simtind. 🙂

Si cum lucrurile frumoase se ascund la un pas distanta, am dat peste pufuletele simpatic de mai jos care s-a dovedit a fi un iepuras cu totul aparte. 😛

In locul special amenajat pentru pasionatii de sporturi provocatoare, am asistat la un spectacol live delicios. Va spun: aici mi-am luat doza de  optimism pentru o saptamana intreaga. 😀

Un parc, un lac, un soare si cerul la apus au fost ingredientele unei zile de primavara superbe!