Un altfel de portret al voluntarului.

Voluntariarul…e ca o poveste ce trebuie neaparat scrisa de fiecare dintre noi. Sunt sigura ca, macar o data in viata voastra de pamanteni, ati intreprins o actiune de voluntariat, de orice fel ar fi ea.

Eu am inceput sa scriu aceasta poveste acum 3 ani, desi in mintea mea ea se legase inca din anii de liceu, cand voluntariatul era privit cu scepticism de majoritate si parea cumva o nebunie sa lucrezi “pe gratis’’, fara a primi ceva in schimb. Am continuat sa pastrez in mine o pofta vie de a ma implica si abia la sfarsitul facultatii s-a ivit ocazia sa-mi fie indeplinita vechea dorinta.

E uimitor sa descoperi cate lucruri noi inveti implicandu-te si participind la cladirea unui univers mai bun alaturi de oameni care iti seamana prin ceea ce fac. Apoi, te descoperi pe tine si iti dai seama ca ai o mare de abilitati si calitati pe care nu le-ai valorificat inca si care erau intr-o stare latenta.

Voluntarul este un fel de arhitect ‘amator’ care lucreaza pentru crearea unei lumi mai frumoase si mai colorate. Da, o lume mai colorata. Intr-un mediu in care culorile incep sa isi piarda din stralucire si intensitate, el gaseste si aduce in prim plan acele elemente care sa intretina cat de cat liniile esentiale din tablou. Este persoana care se adapteaza relativ usor la un mediu nou, la o situatie neprevazuta sau o realitate care, initial, parea dificila. Poate deveni un foarte bun ascultator si are rabdare sa duca la capat un proiect pe care l-a initiat.

Nu ii judeca pe ceilalti si nu condamna, nu este indiferent. Realitatea lui este una in care patrund posibilitatile. Permanent cauta sa se afle pe linia optimismului pentru ca este ambasador  al schimbarii si credintei de mai bine. Stie sa isi traiasca viata intr-un mod frumos si care ii aduce multumire si implinire sufleteasca, ca doar interiorul fiecarei fiinte ascunde trairi si dorinte care se reflecta in actiunile pe care le desfasoara. Simplitatea cu care pune lucrurile in miscare este aproape molipsitoare iar cuvantul ‘complicat’ este total exclus din vocabularul lui.

Voluntarii sunt adunatorii de experiente si povesti care ii implinesc sufleteste. Da, voluntariatul inseamna si libertate, o libertate pe care altii nu o inteleg. E ceva care se face din placere, vine din interior si de cele mai multe ori creeaza dependenta. Te provoaca si te face sa iti doresti sa ajuti tot mai mult. In fapt, aceasta este cea mai buna cale de a te schimba, caci intai trebuie sa faci tu o schimbare si abia apoi sa ai pretentia ca si ceilalti sa faca un pas mai lung in aceasta directie.

Ei mai sunt si acei oameni speciali care schimba mentalitati, care au puterea de a crede ca prin ceea ce intreprind sunt un exemplu demn de urmat. Ei ofera tot, fara a avea pretentia de a primi ceva inapoi. Sunt multumiti de faptul ca au putut sa ajute, ca ideile si propunerile lor au fost auzite de cine trebuie si apoi si-au gasit finalitatea in practica. Tocmai pentru ca isi doresc schimbarea, ei reusesc sa o intreprinda in comunitatea in care isi desfasoara activitatea.

In munca de voluntar nu esti constrans de nimic, nu e cazul sa faci compromisuri – nici nu se admite asa ceva in acest camp. Aici ai puterea sa crezi ca orice se poate si imposibilul e indepartat. Uneori devine nebunie curata, mai ales cand ti se inradacineaza in minte dorinta de a pleca in Africa, spre exemplu, sau de a aplica la un program prin Serviciul de Voluntariat European.

Sunt multe de povestit insa eu ma opresc aici pentru a va las pe voi sa scrieti pagini noi si experiente pe care sa la impartasiti cu ceilalti. 🙂

Ofer adevar si astept adevar.

Niciodata nu voi intelege oamenii care denatureaza adevarul. Intotdeauna am mizat pe sinceritatea celor din jur si am cautat sa mi se raspunda tot cu sinceritate. Astazi a fost o zi in care am aflat multe adevaruri de a caror existenta nu stiam. Ni se ascund atat de multe de cei din jur, iar eu constientizez asta din ce in ce mai mult. In loc sa fim liberi si deschisi, din pacate optiunile noastre se limiteaza odata cu trecerea timpului.

Chiar daca avem acces la foarte multa informatie, de fapt, suntem si mai incurcati cu tot ce ni se dezvaluie. Cand stim prea multe, in mintea noastra se creeaza un haos mai mare. Citim povesti care nu au nici o valoare in realitate, dar ele sunt spuse cu scopul, chipurile, de a ne ajuta sa evoluam. Eu nu cred ca realitatea virtuala vine in ajutorul nostru, ci ea incearca subtil sa o substituie pe cea prezenta. Deja cautam si preferam sa traim intr-o realitate in care sa ne simtim stapani pe situatie.

Un om care minte pe cineva, se minte pe sine. Repet, un adevar nu poate sta ascuns foarte mult timp pentru ca asta e rostul lui – sa fie aflat si raspandit. Da, sunt situatii in care este greu sa ii dam de urma, dar de aceea exista lumina, sa arate ce nu se vede cand totul este intunecat si daca ne dorim sa ajungem la esenta, se va intampla asta.

Daca inainte citeam tot ce imi iesea in fata ochilor, acum sunt mult mai selectiva cu ce primesc. Dau importanta doar acelor stiri care merita atentie si reprezinta un interes real cu privire la ceea ce vreau sa cunosc. La televizor aproape ca am renuntat, nu l-am aprins de cateva saptamani si chiar vreau sa il duc acasa, la tara, ca sa uit cu totul ca a existat vreodata…

O sa ies mai des in parc, sa imi asez gandurile si sa privesc cerul de dimineata si la apus, o sa citesc si mai des ca inainte, o sa invat sa ma bucur de ceea ce am acum si o sa ma indrept spre inceputuri.

Despre iubire.

As zbura, as alerga, as pleca in cautarea iubirii pe care nu am avut-o niciodata. As striga tare doar sa stiu ca ma aude, as scoate-o din pestera intunecata in care se ascunde ca sa ii arat lumina calauzitoare.

In fiecare din noi exista un strop de magie care daca este folosit corect poate face minuni. Eu cred asta. Eu cred in acea iubire pe care nu o vedem dar o simtim cu toata puterea fiintei noastre spirituale. E o traire atat de puternica incat ai vrea sa nu se termine nicicand acel moment de emotie inaltatoare. Iubirea izvoraste din adancul nostru, din acel loc plin frumos si de ganduri bune. Dintr-o stare de spirit ea se transforma in viata, creeaza si bucura; ne cheama la ea si tot ce trebuie sa facem este sa ii deschidem usa si sa o primim neconditionat.

Intai de toate, iubirea este o experienta personala, apoi este un raspuns la intrebarile pe care ni le punem si la framantarile care ne apasa. Ea nu tine cont de timp si nu este constransa de acesta, ci aduce echilibru si liniste in vremurile acestea haotice si imprastiate, dar mai stiu ca pentru a iubi este nevoie de timp. E vorba de acel timp care ne este dat din momentul chemarii la iubire si raspunsul nostru la aceasta.

Pentru a primi iubire trebuie mai intai sa daruim iubire si sa avem rabdare ca ea sa vina la noi. Iubirea presupune cunoastere, relationare si comunicare, o comunicare prin care se transmit sentimente, emotii si trairi. Se stie ca in singuratate omul nu poate fi fericit deoarece nu are cu cine sa impartaseasca si in fata cui sa se descopere. As zice, pe de alta parte, ca singuratatea este creativa si ne permite sa gasim iubirea in rugaciune dat fiind faptul ca, ‘Cu cat mai fierbinte e iubirea, cu atat mai fierbinte e rugaciunea. Cu cat mai desavarsita e iubirea, cu atat mai sfanta e viata.’ , spunea Siluan.

Omul modern nu vrea sa recunoasca ca prin iubire poate sa fie fericit si asta pentru ca societatea in care traieste ii induce o anumita stare de egoism si atunci cand esti centrat pe o realitate trecatoare pierzi notiunea timpului, un timp care poate fi dedicat iubirii.

E incredibil cata iubire poate sa incapa in sufletul unui om!