Ianuarie in sudul Siciliei, in Pozzalo

In Sicilia e foarte usor de ajuns. Avionul este cea mai simpla solutie, iar daca iti iei biletul cu cateva saptamani inainte de plecare sigur te costa mai ieftin. Destinatia mea finala a fost Pozzalo si zbor direct spre Catania. De aici am luat masina si am ajuns in micul orasel de langa mare. Nu m-a primit soarele asa cum m-as fi asteptat avand in vedere ca sunt in cel mai sudic punct al insulei, ci o ploaie in toata regula si aprox 10 grade. In zilele ce au urmat a fost o vreme destul de schimbatoare, insa acceptabila.

E destul de multa liniste aici, in Pozzalo, in aceasta perioada. Strazile sunt cam pustii si doar prin centru mai vezi cativa oameni. Isi fac cumparaturile dimineata, mai stau la povesti putin si apoi dispar. La pranz e cel mai calm, magazinele sunt inchise, sicilienii se odihnesc si numai cafenelele raman deschise toata ziua. Cum nu e un oras atat de mare oamenii se cunosc intre ei, iar atat batranii cat si cei mai tineri se aduna in grupuri la colt de strada si discuta ce e de interes la momentul respectiv. Cum s-ar zice, se aduna la sfat 🙂

Eu, ca o curioasa ce sunt, obisnuiesc sa ma plimb cu aparatul dupa mine si sa surprind ce imi atrage privirea. Bineinteles ca intru in atentia celor din jur tocmai datorita uneltei care imi tine companie 🙂 Un om al locului nu umbla cu camera dupa el. Astfel, imediat sunt recunoscuta ca turist, desi imi place mai mult sa observ oamenii si nu neaparat locurile.

M-au suprins oamenii de aici cu faptul ca sunt foarte activi. Nu doar dimineata, ci chiar si la pranz si seara ii vezi alergand pe malul marii sau pe faleza sau mergand pe bicicleta. Cei care prefera miscarea pe doua roti poarta de regula costum de ciclism profesional. Poate se pregatesc deja pentru turul Italiei, cine stie!?

Fata de italienii de pe continent, cei de pe insula sunt mult mai prietenosi, amabili si au mai multa rabdare. Se indeletnicesc cu agricultura (am vazut hectare intregi se sere unde cresc legume), pomicultura (au livezi de portocali, lamai si manadarine), cu cresterea animalelor si produc diferite produse specific siciliene (branza, cascaval).

Sunt putine lucruri pe care le poti face in Pozzalo. Printre ele este plimbarea pe malul marii, in fiecare zi :), apoi sa iti bei cafeaua la o caffetteria, sa faci ceva cumparaturi pentru acasa si…cam atata. Cel putin, eu pe astea le-am descoperit. A, si la cafea stai mai mult daca ai luat americano, daca este espresso atunci sunt 2 inghitituri si ai terminat-o. Se serveste direct la bar si multi prefera varianta scurta si rapida.

Mai am povesti si imagini din sudul Siciliei, mai ales din Modica si Ragusa, doua orase vechi pe care le-am vizitat zilele trecute.

O cafea cu mama, o zi senina si o plimbare de primavara

Stiu, primavara a trecut de mult, mama a plecat mai departe intre timp, cafeaua s-a racit, nici tata nu mai e…iar eu sunt tot aici.

A venit toamna, voi scrie si despre ea, dar cum aceste imagini erau de muuult timp in draft si povestea pe care trebuia sa o spun s-a ratacit in mintea mea, nu am vrut sa las chiar toate in urma. O sa mai vina o alta primavara si o sa ma grabesc atunci sa scriu la cald despre ce ma apasa sau ma bucura.

Dulce de post

Si…de la primavara si frumusetile ei, intru pentru scurt timp in bucatarie, ca mai apoi sa revin la povesti din Viata la tara. Iata ca nu am rezistat sa nu va prezint si prajitura de post (chiar fara ulei) pe care am mesterit-o zilele trecute. Am vazut reteta la Cristina pe blog si m-am decis rapid sa o incerc.  Este foarte usor de facut si nici nu iti solicita prea mult timp sau implicare. Majoritatea ingredientelor le aveam deja, doar laptele de soia si praful de copt mai lipseau, dar le-am gasit repede si pe aceastea in primul magazin vizitat.

Nu sunt secretoasa de fel (decat in anumite cazuri) si o sa va spun si ce ingrediente am folosit eu pentru a face prajitura de post: faina alba si integrala, cacao, lapte de soia, 1 morcov de marime medie si 2 mere mici date pe razatoare, zahar si praf de copt. Le-am amestecat pe toate intr-un bol si dupa ce compozitia s-a omogenizat, am pus-o intr-o tava si apoi la cuptor pentru 50 de minute.

Si pentru ca vroiam sa aiba un aspect atragator si declios, in loc de miere, am folosit ciocolata neagra (cu 70% cacao) pe post de topping, pe care am topit-o la baie de aburi si i-am mai adaugat putin lapte de soia ca sa fie mai moale si mai aromata.  A rezultat o prajitura de post excelenta! A fost buna de mancat atat in ziua in care am facut-o, cat si dimineata la cafea.

Sa incercati si voi asta acasa! 🙂

Peisajele unei zile de primavara la tara

Zilele de primavara sunt aparte daca se traiesc la tara. Cand ajungi acasa pentru 1 zi ai vrea sa aduni cat mai multe momente frumoase care sa se transforme in sentimentul ca ai petrecut chiar cateva zile acolo. In aceasta singura zi cat am stat acolo, am avut parte din plin de imagini primavaratice, de intalniri cu prietenii, de povesti la o cafea buna tare bauta pe terasa plina cu flori, zambete cat cuprinde, o plimbare cu barca pe Dunare si multe alte momente stropite cu bucurie. Acel acasa este Carcaliu, de care voi vorbi ori de cate ori voi avea ocazia.

Cand nori, cand soare, cand vant…dar un cer superb! Admirati-l, va rog! 🙂

Toamna incepe la tara

Da, pentru ca acolo e linistea si vesnicia si pentru ca acolo am copilarit si stiu cum este. In ultima zi de vara am alergat, am zambit, m-am bucurat de un soare cald, iar in prima zi de toamna m-am trezit cu o pofta de a sorbi din mirosul strugurilor din curte, de a inspecta gradina si de a cadea intr-o dulce melancolie.

Mda…nu m-am putut abtine sa nu incep povestea in imagini cu ultimul pepene gasit in gradina. Poate nu arata exceptional, dar gustul lui a fost foarte aromat!

Mirosul de struguri se simte puternic prin curte si gradina si parca te striga sa il incerci. Negri, scaldati in soare si cuminti asteapta sa ii culegi si sa le faci loc pe masa.

Dimineata se continua cu o cafea tare bauta pe terasa cu mama, tata, prietenul si surorile, intr-o atmosfera cat se poate de prietenoasa, dar si racoroasa. Ce sa-i facem, ne place prea mult sa depanam amintiri si trebuie sa rezistam…

Tot in gradina am gasit si busuioc proaspat. Nici nu va puteti inchipui cat de parfumat era si asta pentru ca scrie pe el 100% bio! 🙂

Prin curte, am gasit si flori. Nu miros deloc, dar sunt bune pentru decor. 🙂

Undeva, intr-un colt al strazii este casa cea mare si alba, cu o curte imensa si o gradina asemenea. E mult verde si umbra si cand toata lumea e in curte, e si multa vorbareala.

In gradina din spatele casei e o alta oaza de verdeata, apoi lumina si soare.

Dovlecii au cresut si sunt tocmai buni pentru o placinta delicioasa.

Acolo, in departare, unde se vad copacii desi si inalti, e Dunarea…