Posts Tagged ‘liniste’
Toamna nesfarsita in 15 imagini pe instagram
Bonus: toamna prin lentilele colorate ale ochelarilor de ciclism, toamna in parc si peisaj tomnatic in Muntii Macinului
La cules de maci la apus. Acasa.
Pot sa zic ca am avut un camp intreg cu maci doar pentru mine? 🙂
Probabil ca au trecut vreo 12 ani de la ultima sesiune de cules de maci la tara. Imi aduc aminte ca am strans atunci un brat intreg de maci si alte flori de camp si am repetat isprava si acum, in ultima vizita acasa, la Carcaliu. A fost minunat! Am prins un apus cum numai la tara se vede si se simte, dar si o lumina excelenta pentru fotografii.
Peisaje tomnatice la Dunare
Natura in toata splendoarea ei! O toamna plina de culoare, emotie si liniste pe malul Dunarii din Carcaliu.
Despre bujori, maci si flori de camp sau cum e acasa
Fara prea multe cuvinte caci in imagini e toata bucuria.
Un alb de poveste acasa, la tara
Sa te trezesti in mijlocul unui peisaj de iarna, e ca si cum ai trai intr-o poveste. Si cum mai toate povestile sunt frumoase, e de la sine inteles cata bucurie trebuie sa incapa in inima unui om nascut la tara.
Toamna din gradina
Cand evadezi intr-un weekend la tara si te regasesti in gradina de toamna, plina de bunatati de sezon, simti ca altceva nu iti mai trebuie si parca vrei ca gutuiul din capatul gradinii sa aiba gutui peste limita si nucul sa fie peste masura plin de nuci. Cu cat e totul mai bogat, cu atat vrei sa petreci cat mai mult timp in gradina din spatele casei.
Am cules nu doar gutui sau nuci sau struguri, ci si imagini, asa cum imi sta mie in fire. Toamna asta ma face sa fiu cand melancolica, cand plina de energie, dar si asa o iubesc si iubesc ceea ce ofera ea.
Dependenta de natura
E, de fapt, dependenta de viata, de frumos si de liniste. E despre dorul de acasa si de locurile dragi mie, de plimbarile pe malul Dunarii sau prin padurea din apropiere.
Cand cauti binele
…il gasesti! Am fost in multe locuri care vorbesc in tacere, dar aici am simtit ca nu traiesc degeaba si ca sufletul meu e cat se poate de viu. Liniste si bine am vrut, asta am gasit!
E vorba de acea liniste din adancul meu, nu neaparat liniste exterioara. In haosul citadin care ne inconjoara ea se pierde si am vaga impresie ca trebuie sa fac mereu un efort ca sa intretin pacea in interior. Intr-un moment de neliniste, de regasire de sine si de recunoastere a lucrurilor bune pentru mine, am avut norocul sa ajung in locul in care am cunoscut minunea, am privit cu ochi limpezi pamantul si cunoscut viata cea buna. Nu e multumire mai mare ca atunci cand te trezesti in liniste, cand tu treci prin viata si nu ea prin tine, cand devii cel mai simplu om de pe pamant si nimeni nu iti reproseaza ca ai facut ceva gresit, ci te invata cum sa procedezi corect si sa traiesti corect si nu prin vorbe, ci prin fapte.
E locul in care nu te mai saturi de bucurie, iar cand vine timpul de plecare te cuprinde o teama de neinteles sau poate esti atat de lucid in acel moment ca te intrebi cum te vei descurca cand te vei intoarce in zgomot si cum vei mai continua sa traiesti acolo, in lumea mare.
Si tot acolo am aflat ca trebuie sa crezi ca sa iti iasa bine, trebuie sa crezi in ceea ce faci si trebuie sa crezi ca nu esti niciodata singur, nici in cele mai triste si pustii zile. Ultima imagine o sa va spuna despre ce loc este vorba. Si mereu spun ca orice si oricum ar fi, nu renunta niciodata. Niciodata.
Iarna la tara
Un sat de rusi-lipoveni din Dobrogea care se pregateste de Sarbatoarea Craciunului pe vechi, un rasarit de iarna superb in ziua de Craciun, strazi, camp, ninsoare de poveste si caldura in familie. Asa incepe mica vacanta de iarna la tara. Desi prima zapada aproape se topise si cerul nu dadea semne ca ar vrea sa ne bucure cu noi fulgi de zapada, eu tot nu imi pierdeam speranta ca poate va ninge macar un pic in ziua de Craciun. Si a nins! 🙂
Merg rar acasa si de fiecare data cand ajung acolo caut sa ma bucur de fiecare ceas petrecut in acel pustiu plin de liniste si caldura. La 10km distanta sunt Muntii Macinului pe care nu i-am colindat inca, dar imi promit ca o voi face anul acesta. De Dunarea care e la 1km departare de sat am amintit si aici, iar de campurile din jur v-am vorbit si in alte dati. Vara este perioada din an in care satul este foarte animat si asta pentru ca cei plecati peste hotare revin in tara. Iarna pare parasit iar oamenii se vad mai rar la chip si asta mai ales pentru ca atunci e populat in majoritate de batrani, care isi petrec timpul in casa.
Dar acolo mai sunt acei oameni dragi pe care ii revezi dupa atata distanta de timp si cu care nu te mai saturi sa povestesti despre orice, sunt locurile pe care musai trebuie sa le vezi din nou (in anotimpuri diferite) si sa iti aduci aminte de ce a fost sau pur si simplu sa traiesti prezentul din ele si mai sunt imaginile care se aseaza discret pe retina ochilor tai ca nu cumva sa uiti…
