Cand faci ceea ce iti place te simti implinit

Zilele petrecute la centru si langa copii sunt un amestec straniu si placut de rabdare si entuziasm. A face bine si a face ce imi place este un lucru care imi da aripi si ma motiveaza sa cred in schimbare. Merg pe un drum pe care eu l-am ales. Pe acest drum adun ceea ce nu stiam si acum incep sa cunosc, dar si daruiesc ceea ce am invatat in alte locuri sau din experiente personale. Totul este in continua crestere aici.

Voluntariatul este o alegere care angajeaza rabdare, pasiune si vointa. E despre oameni, vise, dorinte si impliniri. Aici reusesc sa fiu eu insumi, devin eu cea adevarata si cu adevarat libera. Este o libertate creatoare si care invata. Realitatea copiilor devine si realitatea mea cat timp sunt inconjurata de ei. Fiecare copil este unic si ascunde trairi personale. Sunt comportamente care pot fi modelate, acesti copii au talente care pot fi valorificate si abilitati ce trebuie expuse.

Reusesc sa ma bucur de tot ce are farmec si reusesc sa vad dincolo de aparente. De fapt, este atat de usor sa ajuti si prin asta sa te simti implinit!

Postul in intregime poate fi citit aici: http://bit.ly/tizlhZ

Trenul potrivit se prinde cu rabdare

Cel mai adesea sunt o persoana optimista si cred in ceea ce simt ca mi-ar face bine si m-ar ajuta sa merg pe un drum care sa ma implineasca. Am invatat sa fiu prietena cu rabdarea si sper sa fie o relatie de lunga durata pentru ca asa reusesc sa imi pastrez vointa si motivatia de a prinde trenul potrivit.

Am preferat aceasta introducere pentru ca se potriveste perfect cu ce traiesc acum…se va termina o perioada cu multe provocari si picuri de durere, dar sper intr-un inceput ambitios si trainic.

Margaretele le-am ”cules” din gradinita cu flori de acasa, asa, ca sa va luminez ziua si sa va umplu inima cu bucurie. 🙂

Nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste.

Bine, voi ati putea spune ca este o vorba veche. Eu va spun ca am aflat-o de curand pentru ca am fost intr-o situatie in care s-a potrivit perfect. Si nu, nu am fost persoana care s-a nimerit, ci am interpretat rolul real al celei care s-a pregatit. Ne doare si suntem dezamagiti cand ceea ce ne dorim nu se finalizeaza asa cum ne asteptam. Ne pregatim, ne agitam si cladim planuri ca, la final, sa ne dam seama ca povestea pe care o scriam in aceasta perioada se potriveste altcuiva.

Am investit pasiune, rabdare, seri de bucurie si munca, am sperat in tot acest timp ca rezultatul va fi unul incununat cu succes. Stiti, s-a intamplat ca tot efortul depus si toata energia centrata in realizarea visului sa isi gaseasca un final fericit, doar ca evenimentele exterioare patrund atat de tare in schema creionata si sterg urmele minei incat, la final, suntem pusi in fata renuntarii…e un moment la care, cu siguranta, nimeni nu ar vrea sa ajunga.

Nu ii lasati pe ceilalti sa va opreasca din a va dezvolta, nu va inchideti in lumea care va dezorienteaza si nu cedati la orice mic esec. Dimpotriva, gasiti-va energia de a merge mai departe si investiti in voi…aceasta e o motivatie foarte puternica de a construi un munte de cunostinte si de a evolua. Vom intalni si oameni care ne vor bloca in cresterea noastra sau vom ajunge sa ne simtim mediocri datorita indiferentei celor din jur. Doar pastrandu-ne mintea limpede o sa ne putem continua drumul.

Mereu lipseste ceva, mereu suntem in cautare. Este firesc acest lucru iar eu, probabil ca, nu o sa ma opresc niciodata din cautari.

Desi introducerea a fost scrisa cumva intr-o nota negativa, incheierea o fac adoptand o atitudine pozitiva si spunand ca  am invatat un lucru foarte important din aceasta lectie si anume: ‘Nimic nu este intamplator!’ 🙂