Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Posts Tagged ‘libertate

Pescarusi in larg

leave a comment »

Ai impresia ca se cunosc deja cu toti calatorii care se aventureaza cu vaporul pe mare pentru ca se strang in spatele acestuia si asteapta  momentul potrivit ca sa iti fure din mana biscuitele pregatit pentru ei. Sunt liberi si bucurosi sa imparta cu tine o parte  din libertatea lor.

Written by claudiasofron

septembrie 7, 2012 at 3:10 pm

Publicat în Fotografie, Things i love, Travel

Tagged with , , ,

Un calator

leave a comment »

Nu voi inceta niciodata sa scriu despre libertate, frumos si lumina.

Apoi, imi place sa cred ca sunt un mare calator iar ”Marii calatori sunt mai intai, in lunga lor adolescenta, niste mari visatori”, spunea Gaston Bachelard. Si tot el continua: ”Ca sa-ti placa sa pleci, trebuie sa stii sa te detasezi de viata cotidiana. Gustul calatoriilor vine din gustul imaginatiei.”

Si pentru ca toate se leaga intre ele si facem parte din natura, un calator va iubi intotdeauna libertatea, frumosul si lumina.

Written by claudiasofron

decembrie 9, 2011 at 8:57 am

Cand faci ceea ce iti place te simti implinit

leave a comment »

Zilele petrecute la centru si langa copii sunt un amestec straniu si placut de rabdare si entuziasm. A face bine si a face ce imi place este un lucru care imi da aripi si ma motiveaza sa cred in schimbare. Merg pe un drum pe care eu l-am ales. Pe acest drum adun ceea ce nu stiam si acum incep sa cunosc, dar si daruiesc ceea ce am invatat in alte locuri sau din experiente personale. Totul este in continua crestere aici.

Voluntariatul este o alegere care angajeaza rabdare, pasiune si vointa. E despre oameni, vise, dorinte si impliniri. Aici reusesc sa fiu eu insumi, devin eu cea adevarata si cu adevarat libera. Este o libertate creatoare si care invata. Realitatea copiilor devine si realitatea mea cat timp sunt inconjurata de ei. Fiecare copil este unic si ascunde trairi personale. Sunt comportamente care pot fi modelate, acesti copii au talente care pot fi valorificate si abilitati ce trebuie expuse.

Reusesc sa ma bucur de tot ce are farmec si reusesc sa vad dincolo de aparente. De fapt, este atat de usor sa ajuti si prin asta sa te simti implinit!

Postul in intregime poate fi citit aici: http://bit.ly/tizlhZ

Written by claudiasofron

noiembrie 2, 2011 at 9:32 am

Septembrie in munti

with 2 comments

Toamna e despre culori, tacere, ascultare si iertare. Toamna e despre cer, nori, multi stropi de ploaie si viata. Mai este despre ganduri care nu se aud de ceilalti, ci doar de tine. E ca un vant usor care inchide o usa veche si deschide o alta noua.

Greierii se aud mai bine la firul ierbii iar mintea se umple cu sunete calde. Lumina buna se gaseste in sufletul meu si in interiorul tau. Sa calatoresc departe e mai aproape decat orice vis.

Written by claudiasofron

septembrie 25, 2011 at 6:05 pm

Cer de toamna la manastire

with 2 comments

Cel mai frumos cer de toamna l-am vazut la munte, departe de nebunia orasului si aproape de mult verde. Cea mai buna lumina e acolo unde domneste soarele prietenos. Cei mai inalti copaci sunt in padurile necercetate inca, iar cea mai mare libertate o gasesti cand esti tu insuti si regasesti lumea inceputurilor.

Iubesc acel albastru care se lasa ascuns, pe alocuri, de nori tomnatici. Intre timp, am invatat sa nu mai caut ceva ce nu exista, ci sa ma bucur de ceea ce stiu ca este.

Written by claudiasofron

septembrie 14, 2011 at 6:11 am

Parfum de vara

with 9 comments

Trezitul de dimineata imi da o stare de bine si optimism. Cand sunt la casa de la tara, imi este aproape imposibil sa lenevesc in pat pana tarziu pentru ca am senazatia ca pierd cel mai frumos moment al zilei – rasaritul si parfumul diminetii. Libertate inseamna sa te plimbi intr-un lan de grau plin cu maci la 5.30, cand se arata primele raze de soare si pamantul incepe sa se incalzeasca, cand dorintele iti invaluie sufletul si ochii pot privi la infinit.

Written by claudiasofron

iunie 30, 2011 at 7:23 am

Franturi din viata la tara.

with 14 comments

Am patruns in lumea linistita si frumoasa pe care ne-o ofera natura si viata traita intr-un ritm simplu. Imaginile descriu o zi din viata de la tara, care incepe dimineata devreme si se termina tarziu in noapte. E viata veche si totodata noua pe care o privim in mod individual si ii dam o semnificatie aparte prin trairile pe care le avem. E curgerea lenta a timpului intr-un sat care  se afla la doar 1 km distanta de Dunarea Veche, un sat de lipoveni.

Frumusetea  cruda te intampina imediat  ce cobori in gradina din spatele casei si te cuprinde instantaneu dorinta de a simti iarba verde si roua diminetii sub picioare.

Oamenii de aici pastreaza acea simplitate care ii diferentiaza de restul si au intelepciunea vietii. Ti-e drag sa asculti povestile pe care le torc la lumina soarelui.

E un spatiu in care e o libertate pe care ti-o permiti. Un loc in care nimeni nu se grabeste, ci doar un loc in care toti isi traiesc timpul pentru ca acesta are rabdare cu ei. Niciun zgomot nepoftit nu perturba linistea de acasa si declar ferm ca e cel mai potrivit loc unde poti asculta tacerea. Totul este atat de real incat te sperie, dar nu vrei nici in ruptul capului sa te desparti de acele meleaguri.

Revenind in oras, am simtit ca revin intr-o lume care parca nu-mi mai apartine si ma debusoleaza. Cu toate acestea, atmosfera de acasa mi-a umplut sufletul cu bucurie si a strans in mine energia cu care sa imi continui drumul.

Written by claudiasofron

mai 9, 2011 at 7:38 am

Drumul spre casa e pavat cu bucurie

with 2 comments

Cand ma gandesc la acasa, imi revin in minte toate momentele in care am construit o parte din mine si tocmai de aceea plec sa imi aduc aminte cum am copilarit in locul pe care nu o sa-l uit niciodata, plec sa revad si sa regasesc urmele pasilor pe care le-am lasat inainte sa parasesc locurile dragi pentru o perioada mai lunga de timp.

Plec sa ascult povesti de demult spuse de batranii de acasa…sa imi potolesc dorul de familie si dorul de serile in care spuneam vrute si nevrute doar pentru a ne bucura de o atmosfera placuta invelita in zambete.

Plec sa ascult linistea de acasa…sa imi eliberez inima de dorinte care au inlantuit-o de ceva timp…sa respir parfum de sarbatoare si miros de iarba verde.

Plec sa redau sufletului o libertate pe care intr-o lume agitata si haotica nu i-o pot oferi…sa intampin o sarbatoare veche in mijlocul oamenilor vechi si noi care mai pastreaza valorile si credintele mostenite de la cei de dinaintea lor. O sa dau frau liber gandurilor bune si o sa deschid poarta spre un inceput pe care il merit.

Written by claudiasofron

aprilie 22, 2011 at 7:33 am

Un altfel de portret al voluntarului.

with 4 comments

Voluntariarul…e ca o poveste ce trebuie neaparat scrisa de fiecare dintre noi. Sunt sigura ca, macar o data in viata voastra de pamanteni, ati intreprins o actiune de voluntariat, de orice fel ar fi ea.

Eu am inceput sa scriu aceasta poveste acum 3 ani, desi in mintea mea ea se legase inca din anii de liceu, cand voluntariatul era privit cu scepticism de majoritate si parea cumva o nebunie sa lucrezi “pe gratis’’, fara a primi ceva in schimb. Am continuat sa pastrez in mine o pofta vie de a ma implica si abia la sfarsitul facultatii s-a ivit ocazia sa-mi fie indeplinita vechea dorinta.

E uimitor sa descoperi cate lucruri noi inveti implicandu-te si participind la cladirea unui univers mai bun alaturi de oameni care iti seamana prin ceea ce fac. Apoi, te descoperi pe tine si iti dai seama ca ai o mare de abilitati si calitati pe care nu le-ai valorificat inca si care erau intr-o stare latenta.

Voluntarul este un fel de arhitect ‘amator’ care lucreaza pentru crearea unei lumi mai frumoase si mai colorate. Da, o lume mai colorata. Intr-un mediu in care culorile incep sa isi piarda din stralucire si intensitate, el gaseste si aduce in prim plan acele elemente care sa intretina cat de cat liniile esentiale din tablou. Este persoana care se adapteaza relativ usor la un mediu nou, la o situatie neprevazuta sau o realitate care, initial, parea dificila. Poate deveni un foarte bun ascultator si are rabdare sa duca la capat un proiect pe care l-a initiat.

Nu ii judeca pe ceilalti si nu condamna, nu este indiferent. Realitatea lui este una in care patrund posibilitatile. Permanent cauta sa se afle pe linia optimismului pentru ca este ambasador  al schimbarii si credintei de mai bine. Stie sa isi traiasca viata intr-un mod frumos si care ii aduce multumire si implinire sufleteasca, ca doar interiorul fiecarei fiinte ascunde trairi si dorinte care se reflecta in actiunile pe care le desfasoara. Simplitatea cu care pune lucrurile in miscare este aproape molipsitoare iar cuvantul ‘complicat’ este total exclus din vocabularul lui.

Voluntarii sunt adunatorii de experiente si povesti care ii implinesc sufleteste. Da, voluntariatul inseamna si libertate, o libertate pe care altii nu o inteleg. E ceva care se face din placere, vine din interior si de cele mai multe ori creeaza dependenta. Te provoaca si te face sa iti doresti sa ajuti tot mai mult. In fapt, aceasta este cea mai buna cale de a te schimba, caci intai trebuie sa faci tu o schimbare si abia apoi sa ai pretentia ca si ceilalti sa faca un pas mai lung in aceasta directie.

Ei mai sunt si acei oameni speciali care schimba mentalitati, care au puterea de a crede ca prin ceea ce intreprind sunt un exemplu demn de urmat. Ei ofera tot, fara a avea pretentia de a primi ceva inapoi. Sunt multumiti de faptul ca au putut sa ajute, ca ideile si propunerile lor au fost auzite de cine trebuie si apoi si-au gasit finalitatea in practica. Tocmai pentru ca isi doresc schimbarea, ei reusesc sa o intreprinda in comunitatea in care isi desfasoara activitatea.

In munca de voluntar nu esti constrans de nimic, nu e cazul sa faci compromisuri – nici nu se admite asa ceva in acest camp. Aici ai puterea sa crezi ca orice se poate si imposibilul e indepartat. Uneori devine nebunie curata, mai ales cand ti se inradacineaza in minte dorinta de a pleca in Africa, spre exemplu, sau de a aplica la un program prin Serviciul de Voluntariat European.

Sunt multe de povestit insa eu ma opresc aici pentru a va las pe voi sa scrieti pagini noi si experiente pe care sa la impartasiti cu ceilalti. 🙂

Written by claudiasofron

aprilie 7, 2011 at 8:39 am

%d blogeri au apreciat: