Spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului, Dobrogea

Din titlu suna ca si cum ar fi vorba de niste munti cu varfuri semete si greu de atins, dar realitatea e cu totul alta. Bine, pentru cei care sunt foarte incepatori in a face trasee pe munte poate sa fie chiar o realizare sa ajunga sus, sa atinga”varful” de 467m 🙂 Nu glumesc cand spun asta pentru ca insotitorul meu de drum a facut primul lui traseu serios si cand a ajuns in varf a imbratisat la propriu indicatorul pe care scria Varful Tutuiatu 😀

Muntii acestia ai Macinului sunt, de fapt, un fel de dealuri si sunt cei mai vechi munti din tara si chiar din Europa. Cu toate ca sunt nascuta si crescuta in Dobrogea si am trait la doar 10km distanta de munti, abia acum am reusit sa ajung la poalele acestei minunatii naturale. Si ma bucur ca am facut-o toamna cand peisajul este formidabil! Nu ca muntii ar fi foarte impaduriti si cu vegetatie deasa, dar tocmai portiunile „imbracate” dau farmec locului. Pe la jumatatea traseului am dat si de o padure de stejari de un galben molipsitor.

Urcarea spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului

Cu toate ca vegetatia este saracacioasa paduricea de la poalele muntilor a fost imbracata in culori de toamna

Traseul este usor de parcurs chiar si pentru cei care nu au urcat niciodata pe munte

Traseul are un grad de dificultate scazut si nu dureaza mai mult de 1 ora jumate cu tot cu vreo 3 opriri pentru admirat si facut poze 😀 La urcare am ales varianta din stanga pentru a ajunge in varf urmand marcajul cu triunghi albastru si a fost o alegere inspirata. Imi plac mai mult urcarile decat coborarile, iar portiunea aleasa a fost perfecta. Ne-au speriat un pic cainii de la stana din apropiere, dar am reusit sa trecem peste ei si sa ne continuam drumul. Coborarea am facut prin partea dreapta, pe langa ceea ce a fost odata cariera si apoi pe Valea Morsu, inapoi spre Greci.

Satul Greci vazut de la poalele muntilor

Privelistea din varf te cucereste! Ai o vedere spre satul Greci, spre Macin, varfurile din jur si spre campie. Parca nu iti mai vine sa pleci de acolo. E liniste si poti admira in voie peisajul tomnatic. Cerul nu a fost insorit, dar nici frig nu ni s-a parut a fi. Cred ca septembrie-octombrie, dar si pana la jumatatea lui noiembrie, e o perioada propice pentru a explora Parcul National Muntii Macinului. Deja ma gandesc la urmatoarea „expeditie” in zona si sper sa se intample la inceput de vara de data aceasta, ca sa prind muntele acoperit de verdele crud.

Pe lista am Culmea Pricopanului, Dealul Priopcea, Cetatuia si lista continua. Cu cat reusesc sa descopar mai multe, cu atat mai sanatos pentru linistea mea 🙂

Privelistea de pe Varful Tutuiatu este mi-nu-na-ta!

Descoperind traseele cicloturistice din jud. Calarasi, sectiunea off-road

Pentru mine, plimbarea aceasta pe traseele cicloturistice din jud Calarasi a insemnat o evadare benefica din cotidian, una pe care o asteptam de mult. Au fost 50 de km de off-road superb, pe o vreme de vis, alaturi de oameni si prieteni minunati care apreciaza natura si lucrurile simple, dar atat de profunde. A fost pentru prima data cand am parcurs o distanta asa de lunga, dar a fost una pe care am simtit-o ca pe o plimbare usoara si de descoperire a unor locuri noi, fara graba si fara presiune.

Traseul nostru a inceput in Oltenita, cu plecare din Parcul Mare, a continuat pe malul Argesului pana la varsarea acestuia in Dunare, apoi pe malul Dunarii, pe malul canalului Mostistea-Dunare si in final a ajuns la Dorobantu. Va spun, e un traseu minunat care merita sa fie parcurs de toti pasionatii de cicloturism, dar si de orice biciclist amator care isi doreste sa faca o plimbare intr-un loc deosebit si aproape de Bucuresti, impreuna cu familia, colegii sau prietenii. Daca ar fi dupa mine, acolo m-as refugia in weekend-uri 😀

Peisajul m-a cucerit iremediabil chiar daca pe alocuri parea foarte familiar si zic asta pentru ca zona se aseamana mult cu cea de acasa, de la Carcaliu. As tinde sa zic ca luna mai este cea mai frumoasa si potrivita pentru a parcurge traseele off-road din zona. Nu e foarte cald, dar nici prea rece si totul e plin de viata. Verde cat cuprinde, flori care dau culoare peisajului si un miros imbatator te insoteste pe parcursul calatoriei. Nu as exclude nici sf de septembrie si chiar octombrie cand natura imbraca haine noi si placerea de a bicli este la cote ridicate.

M-am oprit foarte des pe traseu pentru a face poze. Efectiv nu ma puteam stapani din admirat tot ce vedeam si am parcurs doar o parte din trasee. Dupa C3 se continua traseul C4, Dorobantu-Chiciu si acesta la fel de pitoresc. Il am in vedere cand mai ajung prin zona. Daca va place mai mult soseaua puteti opta intre cele 2 trasee (sau sa le parcurgeti pe ambele intr-o singura zi) C1, Cascioarele-Manastirea si C2, Manastirea-Calarasi. Acestea din urma sunt chiar pe coordonatele magistralei Euro Velo 6 si se doreste omologarea lor.

In total sunt aprox. 200 de km de trasee in jud Calarasi care abia asteapta sa fie batatorite de cicloturisti din tara si din afara granitelor. Toate au grad scazut de dificultate si pot fi parcurse atat de cei mari, cat si de cei mai mici. E o adevarata placere sa descoperi locuri, oameni, obiceiuri si traditii doar parcurgand anumite zone pe bicicleta. Este cel mai activ, simplu si ieftin mod de a calatori. Daca v-am starnit curiozitatea, va invit sa decoperiti mai multe detalii chiar aici.

Si…va las in compania pozelor pana ajungeti sa vedeti cu ochii vostri frumusetea traseelor si a locurilor din jud Calarasi 😉

O zi de vara in Cetatea Alba Iulia

Sa iti incepi dimineata cu o cafea in Cetatea Alba Iulia e cat se poate de placut! Linistea din jur, cerul senin si verdele de vara te fac sa simti ca ai parte de o zi de vacanta binemeritata. Da, am revenit in Alba Iulia, sa ma plimb prin cetate si in luna de vara. E asa cum ma asteptam sa fie, la fel de frumoasa si mult mai animata.

Aproape in fiecare saptamana are loc cate o activitate in cetate, fie festival sau o manifestare. Pentru ca am stat doar 2 zile acolo, nu am prins vreo actiune de felul acesta, dar am asistat la schimbarea garzii. Conform obiceiului, aceasta se intampla la ora 12:00 si strange laolalta toti cavalerii din cetate, dar si oamenii aflati in zona. Sa stiti ca imi place de cavalerii de acolo pentru ca sunt foarte prietenosi si daca ii intrebi despre istoria locului, incep sa povesteasca cu nesat despre tot ce in jur. 🙂

Unul din cavalerii mai batrani, cu mustata alba, ne-a fost ghid pe Traseul celor 3 fortificatii, cel mai frumos si verde traseu din toata cetatea. L-am intalnit si iarna, dar acum pot spune ca ne-am familiarizat. Vorba ceea, nu e de loc, ci de oameni.

E bine sa revenim in locuri in care am mai fost pentru ca de fiecare data descoperim o alta fata a acestora, intalnim oameni vechi sau noi si ne incarcam cu voie buna.

Cetatea Alba Iulia: cea mai frumoasa cetate din Romania (II)

Asa cum am promis, iata ca vine si partea a II-a a povestii despre Cetatea Alba Iulia. Si de data aceasta voi continua sa va spun in imagini ce minunatie am vazut in timpul vizitei mele la Alba Iulia…

Incep cu detalii despre Catedrala Arhiepiscopala din cetatea Alba Iulia, cunoscuta si sub numele de Catedrala Reintregirii – un alt monument istoric care merita toata atentia, dar este si un loc de care ma desparteam cu greu in zilele in care vizitam cetatea. Stateam minute in sir acolo sa admir arhitectura, dar si sa imi linistesc mintea si sufletul. Tacerea din jur te cucerea si te facea sa te gandesti la ce conteaza cu adevarat pentru tine.

Biserica are o curte mare, este inalta si inconjurata de pavilioane legate intre ele prin galerii de acces, sustinute de coloane si arcade, intre ultimele pavilioane ridicandu-se clopotnita sau turnul spectaculos (cum l-am numit eu). In curtea acestei catedrale a avut si loc ceremonia de incoronare a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, iar acest fapt da si mai mult farmec acestui spatiu. Am incercat sa o surprind din mai multe unghiuri si sper ca am reusit sa arat ce e mai frumos. Insa, trebuie sa o vedeti cu ochii vostri ca sa va convingeti de cele pe care le zic.

Ce mi-a mai placut enorm de mult este Universitatea 1 decembrie 1918, o cladire semeata si cu o pozitie strategica in cetate, pe care nu o poti trece nicicum cu vederea. Am mai adaugat si doua fotografii cu Catedrala Catolica Sf. Mihail (care, din nou, m-a impresionat) si alte cateva care ilustreaza traseul de sud din cetate, plus o caleasca pe post de decor gasita pe traseu.

Musai vroiam sa va spun si de oamenii pe care i-am intalnit in oras si cetate. Mai toti au darul de a fi ambili si prietenosi cu cei care le viziteaza orasul si iti raspund la intrebari cu mare placere. Intra usor in vorba cu tine pentru ca stiu cum sa te cucereasca si sa te faca sa te simti bine in preajma lor. Gata, aici inchei povestea mea despre cetate cu speranta ca, asa cum am mai spus, sa revin si vara acolo.

Va plac fotografiile? 🙂