Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Posts Tagged ‘timp

Ultima zi de vara si prima zi de toamna la Carcaliu

leave a comment »

Marturisesc ca ma simt vinovata pentru faptul ca ajung asa rar in Carcaliu, insa atunci cand sunt acolo timpul se opreste in favoarea mea. Am timp sa ma plimb, am timp sa traiesc natura, am timp pentru mine. Pentru ca, asa cum am mai spus si alta data, acolo e acasa.

Vara a trecut repede, aproape ca nu am simtit-o, dar toamna se simte altfel. Zilele devin atat de placute, iar lumina de afara este una puternica. E, probabil, cea mai frumoasa perioada a anului, mai ales datorita vremii, coloritului naturii si parfumului din jur.

Ziua a inceput cu o plimbare prin padure, inca verde si plina de viata, apoi Dunarea si imprejurimile.

Nu am mai ajuns de mult sa culeg strugurii din gradina, insa am cules un bol sanatos din bolta din curte pentru a face un desert traditional, cum numai la mama acasa se poate savura. 🙂

Intr-o zi mi-as dori sa ma retrag aici…

Anunțuri

Written by claudiasofron

Septembrie 23, 2012 at 5:34 pm

Prezentul e doar un moment

with 5 comments

Fiecare weekend din aceasta luna de vara incerc sa il petrec intr-un mediu cat mai natural si deschis. Aleg sa merg la casa de la tara unde uit de tot ce insemna comunicare artificiala si un ritm de viata cumva impus. Sa nu credeti ca in felul acesta ma retrag din fata provocarilor sau evit sa infrunt unele probleme care cer timp pentru rezolvare. In mediul acela pot sa ma depasesc prin timpul pe care il acord pasiunilor pe care le am, familiei si cunoasterii de sine.

Acolo invat sa culeg si sa pastrez momente pe care nu le voi mai retrai, acolo nu ma grabesc ci ma ridic din pat cu mare drag, ca sa prind lumina cea mai buna de parca as vrea sa o pastrez doar pentru mine.

Written by claudiasofron

August 10, 2011 at 7:36 am

Franturi din viata la tara.

with 14 comments

Am patruns in lumea linistita si frumoasa pe care ne-o ofera natura si viata traita intr-un ritm simplu. Imaginile descriu o zi din viata de la tara, care incepe dimineata devreme si se termina tarziu in noapte. E viata veche si totodata noua pe care o privim in mod individual si ii dam o semnificatie aparte prin trairile pe care le avem. E curgerea lenta a timpului intr-un sat care  se afla la doar 1 km distanta de Dunarea Veche, un sat de lipoveni.

Frumusetea  cruda te intampina imediat  ce cobori in gradina din spatele casei si te cuprinde instantaneu dorinta de a simti iarba verde si roua diminetii sub picioare.

Oamenii de aici pastreaza acea simplitate care ii diferentiaza de restul si au intelepciunea vietii. Ti-e drag sa asculti povestile pe care le torc la lumina soarelui.

E un spatiu in care e o libertate pe care ti-o permiti. Un loc in care nimeni nu se grabeste, ci doar un loc in care toti isi traiesc timpul pentru ca acesta are rabdare cu ei. Niciun zgomot nepoftit nu perturba linistea de acasa si declar ferm ca e cel mai potrivit loc unde poti asculta tacerea. Totul este atat de real incat te sperie, dar nu vrei nici in ruptul capului sa te desparti de acele meleaguri.

Revenind in oras, am simtit ca revin intr-o lume care parca nu-mi mai apartine si ma debusoleaza. Cu toate acestea, atmosfera de acasa mi-a umplut sufletul cu bucurie si a strans in mine energia cu care sa imi continui drumul.

Written by claudiasofron

Mai 9, 2011 at 7:38 am

Un timp al primaverii.

leave a comment »

Probabil ca v-a fost usor sa va dati seama cat de mult imi place primavara avand in vedere ‘publicitatea darnica’ pe care am facut-o acestui anotimp. Asta m-a determinat sa mai expun cateva imagini care descriu atmosfera revenirii la viata a naturii si a trezirii sufletului nostru. 🙂

Zilele aceastea am meditat la timp si am incercat sa gasesc cate unul pentru fiecare perioada in care am crescut cate putin si in care am acumulat anumite cunostinte si asta chiar de cand sunt prezenta in lume.

Asadar, am gasit ca exista un timp al necunosterii (inceputului), exista un timp al copilariei si al inocentei, apoi incepe un timp al adolescentei si nebuniei in care descoperim ca  exista si un timp al bucuriei, dar si un timp al iubirii. Trecand pe o treapta mai inalta spun ca mai exista un timp al credintei si al sperantei. In final, ajung la un timp al primaverii care ne aduce bucurie, schimbare, optimism si revenire la natural. 🙂

PS. Sper sa nu ne mai pacaleasca mult si va vina odata primavara adevarataaa! 😛

Written by claudiasofron

Aprilie 5, 2011 at 9:54 am

%d blogeri au apreciat asta: