Peisaje tomnatice la Dunare

Natura in toata splendoarea ei! O toamna plina de culoare, emotie si liniste pe malul Dunarii din Carcaliu.

 

O cafea cu mama, o zi senina si o plimbare de primavara

Stiu, primavara a trecut de mult, mama a plecat mai departe intre timp, cafeaua s-a racit, nici tata nu mai e…iar eu sunt tot aici.

A venit toamna, voi scrie si despre ea, dar cum aceste imagini erau de muuult timp in draft si povestea pe care trebuia sa o spun s-a ratacit in mintea mea, nu am vrut sa las chiar toate in urma. O sa mai vina o alta primavara si o sa ma grabesc atunci sa scriu la cald despre ce ma apasa sau ma bucura.

Toamna din gradina

Cand evadezi intr-un weekend la tara si te regasesti in gradina de toamna, plina de bunatati de sezon, simti ca altceva nu iti mai trebuie si parca vrei ca gutuiul din capatul gradinii sa aiba gutui peste limita si nucul sa fie peste masura plin de nuci. Cu cat e totul mai bogat, cu atat vrei sa petreci cat mai mult timp in gradina din spatele casei.

Am cules nu doar gutui sau nuci sau struguri, ci si imagini, asa cum imi sta mie in fire. Toamna asta ma face sa fiu cand melancolica, cand plina de energie, dar si asa o iubesc si iubesc ceea ce ofera ea.

Pastel de toamna

Sfarsitul primei luni de toamna s-a trait si simtit la tara. Printre flori, culori, multe culori si fotografie.

Peisajele unei zile de primavara la tara

Zilele de primavara sunt aparte daca se traiesc la tara. Cand ajungi acasa pentru 1 zi ai vrea sa aduni cat mai multe momente frumoase care sa se transforme in sentimentul ca ai petrecut chiar cateva zile acolo. In aceasta singura zi cat am stat acolo, am avut parte din plin de imagini primavaratice, de intalniri cu prietenii, de povesti la o cafea buna tare bauta pe terasa plina cu flori, zambete cat cuprinde, o plimbare cu barca pe Dunare si multe alte momente stropite cu bucurie. Acel acasa este Carcaliu, de care voi vorbi ori de cate ori voi avea ocazia.

Cand nori, cand soare, cand vant…dar un cer superb! Admirati-l, va rog! 🙂

Iarna la tara

Un sat de rusi-lipoveni din Dobrogea care se pregateste de Sarbatoarea Craciunului pe vechi, un rasarit de iarna superb in ziua de Craciun, strazi, camp, ninsoare de poveste si caldura in familie. Asa incepe mica vacanta de iarna la tara. Desi prima zapada aproape se topise si cerul nu dadea semne ca ar vrea sa ne bucure cu noi fulgi de zapada, eu tot nu imi pierdeam speranta ca poate va ninge macar un pic in ziua de Craciun. Si a nins! 🙂

Merg rar acasa si de fiecare data cand ajung acolo caut sa ma bucur de fiecare ceas petrecut in acel pustiu plin de liniste si caldura. La 10km distanta sunt Muntii Macinului pe care nu i-am colindat inca, dar imi promit ca o voi face anul acesta. De Dunarea care e la 1km departare de sat am amintit si aici, iar de campurile din jur v-am vorbit si in alte dati. Vara este perioada din an in care satul este foarte animat si asta pentru ca cei plecati peste hotare revin in tara. Iarna pare parasit iar oamenii se vad mai rar la chip si asta mai ales pentru ca atunci e populat in majoritate de batrani, care isi petrec timpul in casa.

Dar acolo mai sunt acei oameni dragi pe care ii revezi dupa atata distanta de timp si cu care nu te mai saturi sa povestesti despre orice, sunt locurile pe care musai trebuie sa le vezi din nou (in anotimpuri diferite) si sa iti aduci aminte de ce a fost sau pur si simplu sa traiesti prezentul din ele si mai sunt  imaginile care se aseaza discret pe retina ochilor tai ca nu cumva sa uiti…

Parfum de vara

Trezitul de dimineata imi da o stare de bine si optimism. Cand sunt la casa de la tara, imi este aproape imposibil sa lenevesc in pat pana tarziu pentru ca am senazatia ca pierd cel mai frumos moment al zilei – rasaritul si parfumul diminetii. Libertate inseamna sa te plimbi intr-un lan de grau plin cu maci la 5.30, cand se arata primele raze de soare si pamantul incepe sa se incalzeasca, cand dorintele iti invaluie sufletul si ochii pot privi la infinit.

Franturi din viata la tara.

Am patruns in lumea linistita si frumoasa pe care ne-o ofera natura si viata traita intr-un ritm simplu. Imaginile descriu o zi din viata de la tara, care incepe dimineata devreme si se termina tarziu in noapte. E viata veche si totodata noua pe care o privim in mod individual si ii dam o semnificatie aparte prin trairile pe care le avem. E curgerea lenta a timpului intr-un sat care  se afla la doar 1 km distanta de Dunarea Veche, un sat de lipoveni.

Frumusetea  cruda te intampina imediat  ce cobori in gradina din spatele casei si te cuprinde instantaneu dorinta de a simti iarba verde si roua diminetii sub picioare.

Oamenii de aici pastreaza acea simplitate care ii diferentiaza de restul si au intelepciunea vietii. Ti-e drag sa asculti povestile pe care le torc la lumina soarelui.

E un spatiu in care e o libertate pe care ti-o permiti. Un loc in care nimeni nu se grabeste, ci doar un loc in care toti isi traiesc timpul pentru ca acesta are rabdare cu ei. Niciun zgomot nepoftit nu perturba linistea de acasa si declar ferm ca e cel mai potrivit loc unde poti asculta tacerea. Totul este atat de real incat te sperie, dar nu vrei nici in ruptul capului sa te desparti de acele meleaguri.

Revenind in oras, am simtit ca revin intr-o lume care parca nu-mi mai apartine si ma debusoleaza. Cu toate acestea, atmosfera de acasa mi-a umplut sufletul cu bucurie si a strans in mine energia cu care sa imi continui drumul.