O idee despre schimbare

Stiti, mie imi plac foarte mult pinguinii. Chiar ii ador! Am avut ocazia sa ii privesc cum inoata si cum se plimba pe un aisberg improvizat intr-un acvariu din Genova, Italia. Sa tot fie vreo 9 ani de atunci. Sunt niste fiinte simpatice foc, foarte fidele si singurele pasari mereu imbracate in frac. Isi formeaza familii si traiesc impreuna iar daca se intampla ca unul din parteneri sa moara, celalalt ramane singur pana cand il ajunge sfarsitul, fara sa se mai imperecheze. Pentru prima data am vazut unul atunci cand am vizitat delfinariul din Constanta (pe cand eram prin clasa a 3-a) si tin minte ca am ramas fascinata de acel pui de pinguin care se plimba alene pe langa bazin, fara sa ii pese de cei care il priveau admirativ.

Poate va intrebati ce legatura are schimbarea cu introducerea mea legata de pinguini. De curand am citit o poveste despre ei si despre cum au decis sa adopte schimbarea si miscarea atunci cand s-au vazut in situatia de a lua niste decizii hotaratoare. Ah, deciziile acestea! Cu totii ne confruntam cu ele si chiar atunci cand spunem ca nu vrem sa alegem, e tot o forma de alegere.

Orice schimbare se datoreaza unor cauze, ea porneste de la ceva. Intai trebuie identificate sursele care au scos-o la lumina, apoi acestea sa fie analizate astfel ca la final sa fie gasita cea mai buna solutie dintre toate solutiile posibile. Aproape intotdeauna alegem schimbarea doar in momentul in care aceasta vine la pachet cu beneficii, dar tot de noi depinde sa gasim uneltele si modalitatile potrivite pentru a actiona.

Se spune ca schimbarea trebuie sa inceapa cu tine. De acord cu asta. Tu esti motorul care pune lucrurile in miscare si cel care traseaza directiile de urmat, dar mai cred ca trebuie sa ai langa tine si oamenii care sa te sustina si sa te urmeze. Ca de, schimbarea implica gandire, sentimente, experiente si toate acestea conduc, in final, la modificarea comportamentului. Adica, acceptarea schimbarii. „Cand toti cei implicati sunt de aceeasi parte a aisbergului in ceea ce priveste schimbarea, este uimitor ce se poate intampla, in ciuda conditiilor potrivnice.”

„Aisbergul nostru se topeste”, John Kotter, e o adevarata lectie despre cum sa iei decizii corecte, cum sa gasesti un echilibru in toata diversitatea care te inconjoara, cum sa gasesti oamenii cu care sa continui proiectele de pe hartie si cum sa comunici asa incat ceilalti sa te inteleaga si accepte noua viziune.

Realitatea ta e cea pe care tu ti-o construiesti. Ceilalti te pot influenta doar daca tu le permiti.

Ce am mai citit si mi-a placut.

Textul ce urmeaza sa il cititi este un fragment din Legenda lui Hermes si vrea sa aduca la suprafata o idee a despre ceea ce se invata in templele din Egiptul antic, dar si pentru o face o comparatie intre ceea ce stiau ei pe vremea aceea si ce cunoastem noi astazi. Pe mine m-a prins si am decis sa il impartasesc cu voi.

”Hermes cere raspunsuri lui Osiris prin intermediul preotului unui templu egiptean care-l primise ca adept in vederea initierii in mistere.

Hermes adoarme. Deodata cineva il striga pe nume.

– Cine esti tu? intreaba Hermes.

– Sunt Osiris, Inteligenta Suprema care este in stare sa-ti dezvaluie orice lucru. Ce doresti tu?

– As vrea sa cunosc originea lucrurilor.

– Vei fi satisfacut.

Deodata un intuneric de nepatruns cobora asupra lui Hermes, care se vazu scufundat intr-un haos umed, plin de fum si in care se auzea un muget lugubru. O voce se ridica din prapastie: <Acesta este strigatul Luminii>, grai Osiris. Un foc subtil izbucni din adancurile umede si atinse inaltimile eterate. Hermes se ridica in acelasi timp si se regasi in sferele superioare; coruri de astre se auzeau desupra capului, iar Valea Luminii umplea Infinitul.

– Ai inteles ce ai vazut? intreba Osiris pe Hermes.

– Nu, raspunse acesta.

– Ei bine, tu ai vazut ceea ce exista de cand e lumea. Lumina pe care ai vazut-o la inceput e Inteligenta Divina in care isi au originea toate lucrurile si care contine toate modelele tuturor fiintelor, intunericul in care ai fost cufundat dupa aceea e lumea materiala in care traiesc oamenii pe Pamant. Focul pe care l-ai vazut izbucnind din adancuri e Cuvantul Divin. Dumnezeu e Tatal, Cuvantul e Fiul, Unirea lor e viata…

– Ce simt miraculos s-a deschis in mine! Nu mai vad cu ochii corpului, ci cu cei ai spiitului. Cum se face asta?

– Cuvantul e in tine. Ceea ce se vede, aude, creeza in tine e chiar Cuvantul Creator, Focul Sacru.”

Aceste cuvinte i-au fost spuse noului adept de catre preotul templului egiptean cu referire la viziunea lui Hermes.

Textul se continua asa: ”…Adu-ti aminte insa ca legea misterului acopera Marele Adevar. Cunoasterea totala nu poate fi dezvaluita decat fratilor nostri care au trecut prin aceleasi incercari ca si noi. Trebuie sa masori Adevarul dupa inteligenta fiecaruia, acoperindu-l pe cei slabi, pe care i-ar face sa innebuneasca, ascuzandu-l de cei rai care nu pot prinde decat fragmente din care ar face arme de distrugere. Inchide-l in inima ta si fa-l sa vorbeasca prin faptele tale. Stiinta va fi forta ta, credinta va fi spada ta, iar tacearea va fi armura care nu poate fi sfaramta.” (Eduoard Schure, Les Grandes inities, 1889).

M-au atins in mod pozitiv aceste revelatii si caut sa descopar semnificatia din spatele lor. Va recomand sa lecturati cartea Inteligenta materiei –  DC Dulcan, de unde am preluat si fragmentul de mai sus. Eu am gasit raspunsuri la multe din intrebarile pe care mi le pun, in mod frecvent, cu privire la existenta si viata noastra.