O zi de vara in Cetatea Alba Iulia

Sa iti incepi dimineata cu o cafea in Cetatea Alba Iulia e cat se poate de placut! Linistea din jur, cerul senin si verdele de vara te fac sa simti ca ai parte de o zi de vacanta binemeritata. Da, am revenit in Alba Iulia, sa ma plimb prin cetate si in luna de vara. E asa cum ma asteptam sa fie, la fel de frumoasa si mult mai animata.

Aproape in fiecare saptamana are loc cate o activitate in cetate, fie festival sau o manifestare. Pentru ca am stat doar 2 zile acolo, nu am prins vreo actiune de felul acesta, dar am asistat la schimbarea garzii. Conform obiceiului, aceasta se intampla la ora 12:00 si strange laolalta toti cavalerii din cetate, dar si oamenii aflati in zona. Sa stiti ca imi place de cavalerii de acolo pentru ca sunt foarte prietenosi si daca ii intrebi despre istoria locului, incep sa povesteasca cu nesat despre tot ce in jur. 🙂

Unul din cavalerii mai batrani, cu mustata alba, ne-a fost ghid pe Traseul celor 3 fortificatii, cel mai frumos si verde traseu din toata cetatea. L-am intalnit si iarna, dar acum pot spune ca ne-am familiarizat. Vorba ceea, nu e de loc, ci de oameni.

E bine sa revenim in locuri in care am mai fost pentru ca de fiecare data descoperim o alta fata a acestora, intalnim oameni vechi sau noi si ne incarcam cu voie buna.

Momente de vară la țară

Este mijlocul verii, însă vremea pare a fi mai mult de toamnă. Așa e și la oraș și la țară, doar ca la țară lumea e altfel, e mai liniștită. Am avut ocazia să ajung din nou acasă, la țară, acolo unde viața se simte și se trăiește într-un mod ordonat. Și, ca de fiecare dată, am luat și aparatul cu mine, ca să surprind ceea ce mai târziu o să-mi aducă aminte de cât de plăcută este atmosfera vieții la țară.

Diminețile și serile sunt mai răcoroase, însa miezul zilelor este fierbinte. E sezonul în care verdele e pretutindeni, iar mirosul florilor de vară și al vișinilor coapte îmblânzește aerul și îl face să fie prietenos. Pepenii, se arată și ei timizi în grădină, parcă se vor udați, ca să crească mari și dulci. Ceapa înflorește fără teamă și e bine ca miroase doar când este atinsă. Mi-aș  fi dorit să petrec mai mult timp acasă, să pot strânge mai multe imagini și povești, dar poate că așa trebuia să fie, să stau mai puțin, ca să rămână și pentru data viitoare alte momente de captat în cuvinte și fotografii.

Câmpul de floarea soarelui se vede din curtea casei, așa de aproape e. Cum la fel de aproape sunt de toată natura din jur. Cu greu mă potolesc să nu alerg prin câmp, printre lanurile de grâu văratic si să miros adânc parfumul florii soarelui. E o încântare pentru suflet și pentru ochi tot acest peisaj de țară. Dintre toate acestea, cel mai mult iubesc faptul că vă pot arăta și vouă o părticică din acest frumos.

Ultima zi de vara si prima zi de toamna la Carcaliu

Marturisesc ca ma simt vinovata pentru faptul ca ajung asa rar in Carcaliu, insa atunci cand sunt acolo timpul se opreste in favoarea mea. Am timp sa ma plimb, am timp sa traiesc natura, am timp pentru mine. Pentru ca, asa cum am mai spus si alta data, acolo e acasa.

Vara a trecut repede, aproape ca nu am simtit-o, dar toamna se simte altfel. Zilele devin atat de placute, iar lumina de afara este una puternica. E, probabil, cea mai frumoasa perioada a anului, mai ales datorita vremii, coloritului naturii si parfumului din jur.

Ziua a inceput cu o plimbare prin padure, inca verde si plina de viata, apoi Dunarea si imprejurimile.

Nu am mai ajuns de mult sa culeg strugurii din gradina, insa am cules un bol sanatos din bolta din curte pentru a face un desert traditional, cum numai la mama acasa se poate savura. 🙂

Intr-o zi mi-as dori sa ma retrag aici…

Prezentul e doar un moment

Fiecare weekend din aceasta luna de vara incerc sa il petrec intr-un mediu cat mai natural si deschis. Aleg sa merg la casa de la tara unde uit de tot ce insemna comunicare artificiala si un ritm de viata cumva impus. Sa nu credeti ca in felul acesta ma retrag din fata provocarilor sau evit sa infrunt unele probleme care cer timp pentru rezolvare. In mediul acela pot sa ma depasesc prin timpul pe care il acord pasiunilor pe care le am, familiei si cunoasterii de sine.

Acolo invat sa culeg si sa pastrez momente pe care nu le voi mai retrai, acolo nu ma grabesc ci ma ridic din pat cu mare drag, ca sa prind lumina cea mai buna de parca as vrea sa o pastrez doar pentru mine.

Aproape de noi

Vara asta e una speciala si cred ca se observa ambundenta de ‘mesaje’ calde in paginile mele. In zilele cand sunt departe de lumea agitata gasesc linistea in mijlocul naturii si o ascult…nu se aude nici o voce pentru ca nu e nimeni acolo sa vorbeasca, nimic nu se misca decat daca adie vantul, pana si gandurile au amutit, totul e cufundat in tacere.

Scriu pentru a-mi aminti de lucrurile care imi placeau, scriu pentru a-mi aminti de mine si de ma gasi in prezent.

Valuri de culoare

Am mai spus-o si ma repet: Dobrogea este un taram de poveste. Desi am trait ani buni aproape de Muntii Macinului, inca nu am reusit sa urc macar un deal de acolo. Eh, dar imi zic ca am timp sa o fac si pe asta. 🙂 Iubesc muntele si locurile salbatice pentru ca sunt un om care traieste frumos si se bucura de tot ce ne daruieste natura.

Drumul spre Tulcea este plin de culoare si asta pentru ca e sezonul florii soarelui si al lanurilor de grau galbene. Peisajul este superb si greu de trecut cu vederea. Campul deschis creeaza un sentiment de libertate si nemarginire.