Posts Tagged ‘toamna’
Noiembrie la Manastirea Cernica
La Manastirea Cernica am mai fost cu ceva ani in urma, tot intr-o zi de toamna, dar atunci cerul si natura din jur nu erau atat de frumoase precum le-am suprins acum. M-am bucurat sa revad acest loc linistit si sa ma plimb pe aleile din apropiere.
Recomand sa mergeti acolo cand simtiti nevoia sa evadati un pic din tumultul orasului si sa va incarcati cu energie buna. In curtea manastirii am mirosit cu nesat ultimii trandafiri infloriti, am privit cerul de noiembrie taiat de linii si am strans raze de soare.
Toamna nesfarsita in 15 imagini pe instagram
Bonus: toamna prin lentilele colorate ale ochelarilor de ciclism, toamna in parc si peisaj tomnatic in Muntii Macinului
Lacul Iacobdeal, Turcoaia – o oaza de liniste in Muntii Macinului
Am ajuns la Iacobdeal intr-o zi de octombrie senina. Planuiam sa il vizitez vara, cand eram in vacanta acasa, insa nu s-a intamplat asa. Am gasit lacul linistit si cu o culoare „adaptata” anotimpului. Nu am fost inca in Retezat sa vad cum arata un lac glaciar, dar am auzit ca Iacobdeal seamana foarte mult cu ce se gaseste si in Carpati.
Si aceasta minune naturala se afla la doar 10km distanta de Carcaliu, dar bineinteles ca eu ajung aici cu o mare intarziere. Ma bucur ca am facut-o macar acum, in al unsprezecelea ceas, si momentul ales a fost unul foarte potrivit din punct de vedere al vremii. Am petrecut acolo cateva ore pentru ca nu imi venea sa mai plec. Era o liniste atat de placuta si un soare de toamna cald…
Am facut un tur al lui si am incercat sa surprind cu camera bucatica care m-a impresionat mai mult. Daca aveti drum prin Dobrogea nu ezitati sa opriti pentru o plimbare in jurul lacului. Sigur o sa plecati de acolo incarcati cu energie si voie buna. Despre cum s-a format acest lac, de ce este unic in tara si cum se ajunge acolo cititi aici.
Spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului, Dobrogea
Din titlu suna ca si cum ar fi vorba de niste munti cu varfuri semete si greu de atins, dar realitatea e cu totul alta. Bine, pentru cei care sunt foarte incepatori in a face trasee pe munte poate sa fie chiar o realizare sa ajunga sus, sa atinga”varful” de 467m 🙂 Nu glumesc cand spun asta pentru ca insotitorul meu de drum a facut primul lui traseu serios si cand a ajuns in varf a imbratisat la propriu indicatorul pe care scria Varful Tutuiatu 😀
Muntii acestia ai Macinului sunt, de fapt, un fel de dealuri si sunt cei mai vechi munti din tara si chiar din Europa. Cu toate ca sunt nascuta si crescuta in Dobrogea si am trait la doar 10km distanta de munti, abia acum am reusit sa ajung la poalele acestei minunatii naturale. Si ma bucur ca am facut-o toamna cand peisajul este formidabil! Nu ca muntii ar fi foarte impaduriti si cu vegetatie deasa, dar tocmai portiunile „imbracate” dau farmec locului. Pe la jumatatea traseului am dat si de o padure de stejari de un galben molipsitor.
Urcarea spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului
Cu toate ca vegetatia este saracacioasa paduricea de la poalele muntilor a fost imbracata in culori de toamna
Traseul este usor de parcurs chiar si pentru cei care nu au urcat niciodata pe munte
Traseul are un grad de dificultate scazut si nu dureaza mai mult de 1 ora jumate cu tot cu vreo 3 opriri pentru admirat si facut poze 😀 La urcare am ales varianta din stanga pentru a ajunge in varf urmand marcajul cu triunghi albastru si a fost o alegere inspirata. Imi plac mai mult urcarile decat coborarile, iar portiunea aleasa a fost perfecta. Ne-au speriat un pic cainii de la stana din apropiere, dar am reusit sa trecem peste ei si sa ne continuam drumul. Coborarea am facut prin partea dreapta, pe langa ceea ce a fost odata cariera si apoi pe Valea Morsu, inapoi spre Greci.
Satul Greci vazut de la poalele muntilor
Privelistea din varf te cucereste! Ai o vedere spre satul Greci, spre Macin, varfurile din jur si spre campie. Parca nu iti mai vine sa pleci de acolo. E liniste si poti admira in voie peisajul tomnatic. Cerul nu a fost insorit, dar nici frig nu ni s-a parut a fi. Cred ca septembrie-octombrie, dar si pana la jumatatea lui noiembrie, e o perioada propice pentru a explora Parcul National Muntii Macinului. Deja ma gandesc la urmatoarea „expeditie” in zona si sper sa se intample la inceput de vara de data aceasta, ca sa prind muntele acoperit de verdele crud.
Pe lista am Culmea Pricopanului, Dealul Priopcea, Cetatuia si lista continua. Cu cat reusesc sa descopar mai multe, cu atat mai sanatos pentru linistea mea 🙂
Privelistea de pe Varful Tutuiatu este mi-nu-na-ta!
Armonie galbena
Le-am cules in octombrie, din gradina mea, dar imaginile cu ele…abia acum am reusit sa le scot din sertar. O armonie de galben, verde si maroniu, de culori de toamna perfecte.
Peisaje tomnatice la Dunare
Natura in toata splendoarea ei! O toamna plina de culoare, emotie si liniste pe malul Dunarii din Carcaliu.
Asa incepe toamna
Vanam vreme buna pentru poze chiar de la inceputul saptamanii. Au si fost zile cu soare, dar nu am avut eu timp sa ies sa fotografiez minunatia toamnei, mai ales ca era la un colt de strada de mine. Astazi m-am desteptat si am iesit la o scurta, dar concentrata sesiune foto cu toamna.
Imi plac targurile acestea de sfarsit de sezon unde se aduna comercianti din toate colturile tarii si vin sa ne incante cu bunatati cum numai toamna are. Elementele de decor fac tot deliciul iar mustul, cafeaua la ibric si placintele sunt de poveste.
Toamna din gradina
Cand evadezi intr-un weekend la tara si te regasesti in gradina de toamna, plina de bunatati de sezon, simti ca altceva nu iti mai trebuie si parca vrei ca gutuiul din capatul gradinii sa aiba gutui peste limita si nucul sa fie peste masura plin de nuci. Cu cat e totul mai bogat, cu atat vrei sa petreci cat mai mult timp in gradina din spatele casei.
Am cules nu doar gutui sau nuci sau struguri, ci si imagini, asa cum imi sta mie in fire. Toamna asta ma face sa fiu cand melancolica, cand plina de energie, dar si asa o iubesc si iubesc ceea ce ofera ea.
Pastel de toamna
Sfarsitul primei luni de toamna s-a trait si simtit la tara. Printre flori, culori, multe culori si fotografie.
Cand o zi de octombrie iti reinvie simturile
Cand o zi de octombrie iti trezeste simturile asa cum de mult nu ti s-a mai intamplat, zici ca toamna este cel mai frumos anotimp, unul care aduna un amalgam de sentimente in tine. Viata, melancolie, dor de duca, liniste si nelinisti, culoare si speranta. Dimineata aceea, in care te trezesti inconjurat de liniste si natura, e parca pentru a te face sa te gandesti la cine esti tu cu adevarat si la drumul pe care trebuie sa il urmezi.
Nu intotdeauna avem nevoie de oameni ca sa descoperim cum suntem, ci mai degraba de un pic de singuratate ca sa ne putem cunoaste. Apoi te mai ajuta si momentele sau locurile in care esti. Acea zi de octombrie a fost la tara, la Dunare si apoi cu un om drag mie.
Si ca sa adaug un plus de magie, am zis sa aduc in poveste si culorile toamnei pe care iti este imposibil sa le ignori pe frunze sau copaci sau buruieni atunci cand cobori in gradina sa inspiri aerul racoros al unui inceput de zi senin.
Da da, si din nou cafeaua aceea aromata bauta intr-un decor tomnatic.
Nucile proaspat scoase din coaja acea maronie sunt un deliciu langa un pahar de vin nou. Iar gutuile trebuie si ele luate in seama, ca de, doar asa e complet tabloul de sezon.
In cutia cu povesti mai este loc si pentru alte exepriente frumoase. O sa va mai spun…
Fotografie, viata si frumos 