Departe de noi, aproape de cer

Prima intalnire cu acest loc a fost anul trecut, in decembrie. Am simtit ca am lasat o parte din suflet aici cand m-am intors printre oameni si cateva luni dupa am trait cu acest sentiment straniu in mine.

Acolo te simti departe de lume si mai aproape de cer, mai aproape de ceva sfant.

Franturi din viata la tara.

Am patruns in lumea linistita si frumoasa pe care ne-o ofera natura si viata traita intr-un ritm simplu. Imaginile descriu o zi din viata de la tara, care incepe dimineata devreme si se termina tarziu in noapte. E viata veche si totodata noua pe care o privim in mod individual si ii dam o semnificatie aparte prin trairile pe care le avem. E curgerea lenta a timpului intr-un sat care  se afla la doar 1 km distanta de Dunarea Veche, un sat de lipoveni.

Frumusetea  cruda te intampina imediat  ce cobori in gradina din spatele casei si te cuprinde instantaneu dorinta de a simti iarba verde si roua diminetii sub picioare.

Oamenii de aici pastreaza acea simplitate care ii diferentiaza de restul si au intelepciunea vietii. Ti-e drag sa asculti povestile pe care le torc la lumina soarelui.

E un spatiu in care e o libertate pe care ti-o permiti. Un loc in care nimeni nu se grabeste, ci doar un loc in care toti isi traiesc timpul pentru ca acesta are rabdare cu ei. Niciun zgomot nepoftit nu perturba linistea de acasa si declar ferm ca e cel mai potrivit loc unde poti asculta tacerea. Totul este atat de real incat te sperie, dar nu vrei nici in ruptul capului sa te desparti de acele meleaguri.

Revenind in oras, am simtit ca revin intr-o lume care parca nu-mi mai apartine si ma debusoleaza. Cu toate acestea, atmosfera de acasa mi-a umplut sufletul cu bucurie si a strans in mine energia cu care sa imi continui drumul.

Orice drum are o destinatie finala.

Calatoriile de care m-am bucurat in ultima perioada mi-au umplut sufletul cu liniste, sunete frumoase si imagini de neuitat. Am fost mai aproape de natura, de ceea ce inseamna viata adevarata si am trait sentimente de implinire. Am coborat in mine pentru a ma cunoaste si a afla incotro sa merg, am gasit ca iubirea este in mine dar nu i-am dat sansa sa se descopere mai devreme, mi-am intrebat inima ce ar vrea sa ii daruiesc si…am primit raspunsuri de la cine trebuia.

Gara rece m-a intampinat cu un rasarit de soare cald si un cer colorat intr-o zi de sfarsit de decembrie.

Pentru cateva zile am iesit din aria mea de confort si am trait o experienta pentru care imi gasesc cu greu cuvintele. Unele simtiri nu se pot descrie pentru ca ele trebuie traite. Lumea in care ne invartim este efemera, ne deruteaza si ne impune sa o acceptam intr-un mod aproape insesizabil. Un drum lung se asterne pana la destinatie si depinde doar de noi sa renuntam la omul vechi ca sa ne regasim intr-unul nou.

In mijlocul naturii si al imensitatii te simti mai aproape de creatorul lumii si de adevar. Avem nevoie doar de  credinta si nadejde si atunci multe lucruri bune vor veni la noi.

Va doresc sa traiti cat mai multe povesti frumoase pentru ca o poveste trebuie mai intai traita pentru a putea fi scrisa.

Dincolo de zona de confort.

In ziua in care am dat peste acest citat – Life begins at the end of your confort zone. – Neal Donald Walsh traiesc cu dorinta de a evada din spatiul in care ma simt inchisa. L-am scris pe un post- it ca sa il am mereu aproape si sa imi aminteasca ca dincolo de cei 4 pereti- in care reusesc doar sa exist- este lumea adevarata in care pot sa traiesc. Cand fiecare zi seamana cu cea de ieri ajungi sa te simti inutil si limitat. Eu nu vreau sa ajung acel om obisnuit care se limiteaza doar la ceea ce este palpabil, care crede doar in ceea ce vede si nu trece dincolo de zona lui de confort. Eu vreau acolo unde materialul este anulat si incepe povestea trairilor.

Si pentru ca imi este cu neputinta sa traiesc fara sa dobandesc raspunsuri la intrebari pe care nu le inteleg, se apropie momentul in care voi deschide usa spre cunoastere, descoperire si simtire. E foarte important sa iti aloci timp si sa reflectezi la ceea ce iti doresti sa indeplinesti si cum te poti dezvolta personal, dar si care este legatura pe o care o ai cu cei din jur. Sa iesi din zona ta de confort inseamna sa schimbi ceva la tine, sa faci lucruri noi la care doar te-ai gandit pana acum insa nu le-ai realizat, inseamna sa cobori in interiorul tau si sa cauti adevarul care sa te lumineze in a face lucruri care sa te bucure pe tine si cei apropiati tie. Schimbarea este buna pentru ca aduce echilibru in lumea haotica in care suntem cuprinsi. Renuntarea la lucrurile inutile si lipsite de valoare conduce la eliberare sufleteasca. Suntem aici pentru ca asa a vrut cineva si pentru ca a fost inevitabila prezenta noastra in lume.

Nu as vrea sa imi consum viata fara sa inteleg ce mi se intampla.