Momente de vară la țară

Este mijlocul verii, însă vremea pare a fi mai mult de toamnă. Așa e și la oraș și la țară, doar ca la țară lumea e altfel, e mai liniștită. Am avut ocazia să ajung din nou acasă, la țară, acolo unde viața se simte și se trăiește într-un mod ordonat. Și, ca de fiecare dată, am luat și aparatul cu mine, ca să surprind ceea ce mai târziu o să-mi aducă aminte de cât de plăcută este atmosfera vieții la țară.

Diminețile și serile sunt mai răcoroase, însa miezul zilelor este fierbinte. E sezonul în care verdele e pretutindeni, iar mirosul florilor de vară și al vișinilor coapte îmblânzește aerul și îl face să fie prietenos. Pepenii, se arată și ei timizi în grădină, parcă se vor udați, ca să crească mari și dulci. Ceapa înflorește fără teamă și e bine ca miroase doar când este atinsă. Mi-aș  fi dorit să petrec mai mult timp acasă, să pot strânge mai multe imagini și povești, dar poate că așa trebuia să fie, să stau mai puțin, ca să rămână și pentru data viitoare alte momente de captat în cuvinte și fotografii.

Câmpul de floarea soarelui se vede din curtea casei, așa de aproape e. Cum la fel de aproape sunt de toată natura din jur. Cu greu mă potolesc să nu alerg prin câmp, printre lanurile de grâu văratic si să miros adânc parfumul florii soarelui. E o încântare pentru suflet și pentru ochi tot acest peisaj de țară. Dintre toate acestea, cel mai mult iubesc faptul că vă pot arăta și vouă o părticică din acest frumos.

Cum m-am indragostit de Bulgaria

In primul rand declar ca sunt un om care are o sticla plina cu prejudecati si am credinte peste care imi este greu sa trec. Abia dupa ce traiesc o experienta care sa arate contrariul imi schimb si eu modul ‘primitiv’ de a vedea unele lucruri. Asa mi s-a intamplat si cu vecina noastra tara Bulgaria despre care aveam o imagine nu tocmai optimista si pe care obisnuiam sa o scot de pe lista mea cu locuri de vazut intr-o viata de om pe Pamant. 🙂 Acolo m-am indragostit de campurile imense si colorate, de dealurile libere si necunoscute noua, de cerul cand albastru si prietenos, cand acoperit de nori si nastrusnic, de povestile auzite, de oamenii calzi care au o liniste buna in ei si asta in ciuda faptului ca traiul in satucul in care am fost nu este tocmai usor, de marea si gradina de la Balchik, de verdele crud de pretutindeni.

Pana sa ajung sa vad locuri si sa cunosc oameni, am facut o pasiune in a admira macii pe care ii intalneam in drum…sunt foarte multi maci pe marginea drumului, pe camp si in lanurile de grau si parca imi stau in fata ochilor si acum. Sa stiti ca lucrurile mici si frumoase de care ma bucur in exces se datoreaza firii mele copilaroase de care nu ma ascund nici in ruptul capului. 🙂

Eu sunt o mare iubitoare a momentelor. Eu traiesc momente. Asa a fost si calatoria mea prin Bulgaria. Cele mai bune momente se intampla pe neasteptate, cand nu planifici nimic. De altfel, de la o vreme am renuntat sa ma gandesc la ce are sa fie mai tarziu si asta pentru a trai ce este in prezent. Am lasat timpul in urma si m-am aruncat in poveste…

Drumul spre Balchik a fost lin si cu privelisti incantatoare, apoi a urmat marea turcoaz si muntii din jur. Uneori simteam ca m-am intors in timp, mai ales cand am vizitat Gradina Reginei Maria, alteori ma gaseam intr-un cadru prea modern. Locul asta e un amestec intre cald si rece, intre salbatic si domestic. Intr-un colt gaseam multa liniste, in altul agitatie. Nu am stat prea mult in zona, dar a fost suficient cat sa imi doresc sa revin acolo pentru o perioada mai lunga.

Si ce mi-a mai placut in Bulgaria, priviti aici:

Ciresele astea au fost culese dintr-un ciresc batran care m-a lasat sa imi aduc aminte de anii neastamparati ai copilariei in care dadeam tarcoale ciresului din gradina vecinei. 🙂 Farfuria s-a golit imediat si acum a ramas doar amintirea!

Prezentul e doar un moment

Fiecare weekend din aceasta luna de vara incerc sa il petrec intr-un mediu cat mai natural si deschis. Aleg sa merg la casa de la tara unde uit de tot ce insemna comunicare artificiala si un ritm de viata cumva impus. Sa nu credeti ca in felul acesta ma retrag din fata provocarilor sau evit sa infrunt unele probleme care cer timp pentru rezolvare. In mediul acela pot sa ma depasesc prin timpul pe care il acord pasiunilor pe care le am, familiei si cunoasterii de sine.

Acolo invat sa culeg si sa pastrez momente pe care nu le voi mai retrai, acolo nu ma grabesc ci ma ridic din pat cu mare drag, ca sa prind lumina cea mai buna de parca as vrea sa o pastrez doar pentru mine.

Ofer adevar si astept adevar.

Niciodata nu voi intelege oamenii care denatureaza adevarul. Intotdeauna am mizat pe sinceritatea celor din jur si am cautat sa mi se raspunda tot cu sinceritate. Astazi a fost o zi in care am aflat multe adevaruri de a caror existenta nu stiam. Ni se ascund atat de multe de cei din jur, iar eu constientizez asta din ce in ce mai mult. In loc sa fim liberi si deschisi, din pacate optiunile noastre se limiteaza odata cu trecerea timpului.

Chiar daca avem acces la foarte multa informatie, de fapt, suntem si mai incurcati cu tot ce ni se dezvaluie. Cand stim prea multe, in mintea noastra se creeaza un haos mai mare. Citim povesti care nu au nici o valoare in realitate, dar ele sunt spuse cu scopul, chipurile, de a ne ajuta sa evoluam. Eu nu cred ca realitatea virtuala vine in ajutorul nostru, ci ea incearca subtil sa o substituie pe cea prezenta. Deja cautam si preferam sa traim intr-o realitate in care sa ne simtim stapani pe situatie.

Un om care minte pe cineva, se minte pe sine. Repet, un adevar nu poate sta ascuns foarte mult timp pentru ca asta e rostul lui – sa fie aflat si raspandit. Da, sunt situatii in care este greu sa ii dam de urma, dar de aceea exista lumina, sa arate ce nu se vede cand totul este intunecat si daca ne dorim sa ajungem la esenta, se va intampla asta.

Daca inainte citeam tot ce imi iesea in fata ochilor, acum sunt mult mai selectiva cu ce primesc. Dau importanta doar acelor stiri care merita atentie si reprezinta un interes real cu privire la ceea ce vreau sa cunosc. La televizor aproape ca am renuntat, nu l-am aprins de cateva saptamani si chiar vreau sa il duc acasa, la tara, ca sa uit cu totul ca a existat vreodata…

O sa ies mai des in parc, sa imi asez gandurile si sa privesc cerul de dimineata si la apus, o sa citesc si mai des ca inainte, o sa invat sa ma bucur de ceea ce am acum si o sa ma indrept spre inceputuri.

Linistea din jurul nostru.

De curand mi-am facut cadou un aparat foto si asta ma face sa ies tot mai des din casa pentru a surprinde momente care imi aduc zambete. Dupa o zi destul de odihnitoare, in care lectura a fost indeletnicirea principala, spre seara m-a luat un dor de plimbare (fara un traseu stabilit in prealabil) si schimb de priviri cu necunoscutii. Am recunoscut chipuri linistite si vesele in orasul gri. Eu as fi vrut sa fie zapada, dar am gasit un cer superb de primavara, in plina iarna.

Uneori este de ajuns sa ne facem prieteni cu natura pentru a regasi echilibrul interior si starea de bine de care avem nevoie.