Cetatea Alba Iulia: cea mai frumoasa cetate din Romania (I)

Alba Iulia este un oras mult mai linistit decat ma asteptam sa fie. Speram sa gasesc liniste acolo, dar parca am dat de prea multa tacere.

Aparent, orasul nu pare a avea nimic special, ci este doar un oras de provincie. Traiesti cu aceasta impresie foarte putin timp, caci imediat dupa descoperi un loc superb, care ascunde multa istorie si civilizatie –  Cetatea Alba Iulia. Cu ziduri inalte si bine cladite, Cetatea se desfasoara pe o suprafata destul de mare si impresioneaza prin arhitectura si aerul medieval pe care stie cum sa il pastreze. In ultimii ani, cetatea a fost renovata sau refacuta total dar inca se mai lucreaza in unele parti. Nu stiu cum era inainte, insa ce am vazut acum m-a facut sa vreau sa revin acolo si pe timp de vara, cand e verde, cald si atmosfera mai animata. Atunci, sper sa am ocazia sa vad si ceremonia de shimbare a garzii, de care se vorbeste ca ar fi fastuoasa.

Chiar daca afara era foarte frig, nu am putut rezista tentatiei de a vizita cetatea in fiecare zi. Mereu decopeream un unghi nou din care sa privesc sau sa fotografiez tot ce e in exterior si in interior. Tot in cetate sunt si statui de marime naturala care dau farmec locului. Eu am surprins un barbat si o femeie care se pregatesc de dans chiar in mijlocul pietei si care atrag atentia turistilor care se plimba prin cetate.

Nu vreau sa tin o lectie de istorie aici, ci vreau sa va arat prin imagini frumusetea locului si sa va starnesc curiozitatea. Poate o sa va doriti sa ajungeti acolo, sa o admirati cu privirea si cu sufletul.

As fi vrut sa fie mai multa zapada in Alba Iulia, cred ca fotografiile ar fi iesit mult mai faine.

In curand, o sa vina si partea a II-a a povestii.

Drumul spre casa e pavat cu bucurie

Cand ma gandesc la acasa, imi revin in minte toate momentele in care am construit o parte din mine si tocmai de aceea plec sa imi aduc aminte cum am copilarit in locul pe care nu o sa-l uit niciodata, plec sa revad si sa regasesc urmele pasilor pe care le-am lasat inainte sa parasesc locurile dragi pentru o perioada mai lunga de timp.

Plec sa ascult povesti de demult spuse de batranii de acasa…sa imi potolesc dorul de familie si dorul de serile in care spuneam vrute si nevrute doar pentru a ne bucura de o atmosfera placuta invelita in zambete.

Plec sa ascult linistea de acasa…sa imi eliberez inima de dorinte care au inlantuit-o de ceva timp…sa respir parfum de sarbatoare si miros de iarba verde.

Plec sa redau sufletului o libertate pe care intr-o lume agitata si haotica nu i-o pot oferi…sa intampin o sarbatoare veche in mijlocul oamenilor vechi si noi care mai pastreaza valorile si credintele mostenite de la cei de dinaintea lor. O sa dau frau liber gandurilor bune si o sa deschid poarta spre un inceput pe care il merit.

Un timp al primaverii.

Probabil ca v-a fost usor sa va dati seama cat de mult imi place primavara avand in vedere ‘publicitatea darnica’ pe care am facut-o acestui anotimp. Asta m-a determinat sa mai expun cateva imagini care descriu atmosfera revenirii la viata a naturii si a trezirii sufletului nostru. 🙂

Zilele aceastea am meditat la timp si am incercat sa gasesc cate unul pentru fiecare perioada in care am crescut cate putin si in care am acumulat anumite cunostinte si asta chiar de cand sunt prezenta in lume.

Asadar, am gasit ca exista un timp al necunosterii (inceputului), exista un timp al copilariei si al inocentei, apoi incepe un timp al adolescentei si nebuniei in care descoperim ca  exista si un timp al bucuriei, dar si un timp al iubirii. Trecand pe o treapta mai inalta spun ca mai exista un timp al credintei si al sperantei. In final, ajung la un timp al primaverii care ne aduce bucurie, schimbare, optimism si revenire la natural. 🙂

PS. Sper sa nu ne mai pacaleasca mult si va vina odata primavara adevarataaa! 😛