Intalniri de iarna, Alba Iulia si Sibiu

In Alba Iulia am mai fost eu de Craciun, dar nu in Sibiu nu. Imi doream tare mult sa ajung la Targul de Craciun din Sibiu. Tot vedeam poze ale prietenilor care s-au perindat  pe acolo si am hotarat ca trebuie sa merg si eu intr-o vizita. Era intr-o duminica friguroasa si fara zapada, noroc cu vinul fiert care ne-a incalzit cat sa rezistam pentru plimbarea prin targ. Nu stiu daca e bine sa va spun asta sau nu dar aici am gustat, pentru prima data, si vestitele castane coapte, care sunt chiar bune 🙂

Cetatea am gasit-o la fel de frumoasa si mareata ca atunci cand am vazut-o ultima data, doar invaluita in ceva mai multa ceata decat de obicei. Nici aici nu am prins zapada, insa chiciura oferea un spectacol aparte. Ce m-a surprins in interiorul cetatii a fost o scena care reprezenta Nasterea Domnului si unde am dat de 3 oi vii. Da, vii 😀

Ma intorc inapoi in Sibiu, la casutele din targ, la luminitele de sarbatoare din oras si la atmosfera calda. Oamenii sunt prietenosi iar orasul este curat si primitor. Dupa ce o sa am ocazia sa petrec cateva zile la rand acolo, o sa va povestesc mai multe 🙂

Iarna la tara

Un sat de rusi-lipoveni din Dobrogea care se pregateste de Sarbatoarea Craciunului pe vechi, un rasarit de iarna superb in ziua de Craciun, strazi, camp, ninsoare de poveste si caldura in familie. Asa incepe mica vacanta de iarna la tara. Desi prima zapada aproape se topise si cerul nu dadea semne ca ar vrea sa ne bucure cu noi fulgi de zapada, eu tot nu imi pierdeam speranta ca poate va ninge macar un pic in ziua de Craciun. Si a nins! 🙂

Merg rar acasa si de fiecare data cand ajung acolo caut sa ma bucur de fiecare ceas petrecut in acel pustiu plin de liniste si caldura. La 10km distanta sunt Muntii Macinului pe care nu i-am colindat inca, dar imi promit ca o voi face anul acesta. De Dunarea care e la 1km departare de sat am amintit si aici, iar de campurile din jur v-am vorbit si in alte dati. Vara este perioada din an in care satul este foarte animat si asta pentru ca cei plecati peste hotare revin in tara. Iarna pare parasit iar oamenii se vad mai rar la chip si asta mai ales pentru ca atunci e populat in majoritate de batrani, care isi petrec timpul in casa.

Dar acolo mai sunt acei oameni dragi pe care ii revezi dupa atata distanta de timp si cu care nu te mai saturi sa povestesti despre orice, sunt locurile pe care musai trebuie sa le vezi din nou (in anotimpuri diferite) si sa iti aduci aminte de ce a fost sau pur si simplu sa traiesti prezentul din ele si mai sunt  imaginile care se aseaza discret pe retina ochilor tai ca nu cumva sa uiti…

Lumini si culori in noapte

No, fiecare om vede lucrurile in alt fel. Adica, asa cum ii plac si cum il inspira.

Pana si niste luminite de Craciun care anima atmosfera orasului pe timp de iarna pot fi privite cu alti ochii. Unii ar zice ca sunt doar niste cercuri de culori, care mai bine conturate, care mai deformate, altii ca sunt imagini facute de un copil care nu stie inca sa tina bine aparatul in mana si ceilalti care zic ca e o incercare timida a unui artist la inceput de drum (glumesc!).

Initial imi propusesem sa fac fotografii bradului din centrul Universitatii, apoi celui de la targul de Craciun si, la final, luminitelor desfasurate pe Bulevardul Magheru. Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a iesit ce se vede mai jos.

Si mi-ar mai placea tare mult sa va exprimati opinia cu privire la ce ati vazut mai sus! 🙂

Dor de o zi de demult

Stiu, e iarna afara, dar mie imi este dor de o zi de toamna calda si de o priveliste superba pe care o gasesti la munte.  Imaginile mele sunt mai mult decat refreshing intr-o zi de iarna neprietenoasa ca cea de afara. 🙂

Linistea din jurul nostru.

De curand mi-am facut cadou un aparat foto si asta ma face sa ies tot mai des din casa pentru a surprinde momente care imi aduc zambete. Dupa o zi destul de odihnitoare, in care lectura a fost indeletnicirea principala, spre seara m-a luat un dor de plimbare (fara un traseu stabilit in prealabil) si schimb de priviri cu necunoscutii. Am recunoscut chipuri linistite si vesele in orasul gri. Eu as fi vrut sa fie zapada, dar am gasit un cer superb de primavara, in plina iarna.

Uneori este de ajuns sa ne facem prieteni cu natura pentru a regasi echilibrul interior si starea de bine de care avem nevoie.