Despre iubire.

As zbura, as alerga, as pleca in cautarea iubirii pe care nu am avut-o niciodata. As striga tare doar sa stiu ca ma aude, as scoate-o din pestera intunecata in care se ascunde ca sa ii arat lumina calauzitoare.

In fiecare din noi exista un strop de magie care daca este folosit corect poate face minuni. Eu cred asta. Eu cred in acea iubire pe care nu o vedem dar o simtim cu toata puterea fiintei noastre spirituale. E o traire atat de puternica incat ai vrea sa nu se termine nicicand acel moment de emotie inaltatoare. Iubirea izvoraste din adancul nostru, din acel loc plin frumos si de ganduri bune. Dintr-o stare de spirit ea se transforma in viata, creeaza si bucura; ne cheama la ea si tot ce trebuie sa facem este sa ii deschidem usa si sa o primim neconditionat.

Intai de toate, iubirea este o experienta personala, apoi este un raspuns la intrebarile pe care ni le punem si la framantarile care ne apasa. Ea nu tine cont de timp si nu este constransa de acesta, ci aduce echilibru si liniste in vremurile acestea haotice si imprastiate, dar mai stiu ca pentru a iubi este nevoie de timp. E vorba de acel timp care ne este dat din momentul chemarii la iubire si raspunsul nostru la aceasta.

Pentru a primi iubire trebuie mai intai sa daruim iubire si sa avem rabdare ca ea sa vina la noi. Iubirea presupune cunoastere, relationare si comunicare, o comunicare prin care se transmit sentimente, emotii si trairi. Se stie ca in singuratate omul nu poate fi fericit deoarece nu are cu cine sa impartaseasca si in fata cui sa se descopere. As zice, pe de alta parte, ca singuratatea este creativa si ne permite sa gasim iubirea in rugaciune dat fiind faptul ca, ‘Cu cat mai fierbinte e iubirea, cu atat mai fierbinte e rugaciunea. Cu cat mai desavarsita e iubirea, cu atat mai sfanta e viata.’ , spunea Siluan.

Omul modern nu vrea sa recunoasca ca prin iubire poate sa fie fericit si asta pentru ca societatea in care traieste ii induce o anumita stare de egoism si atunci cand esti centrat pe o realitate trecatoare pierzi notiunea timpului, un timp care poate fi dedicat iubirii.

E incredibil cata iubire poate sa incapa in sufletul unui om!

Dincolo de zona de confort.

In ziua in care am dat peste acest citat – Life begins at the end of your confort zone. – Neal Donald Walsh traiesc cu dorinta de a evada din spatiul in care ma simt inchisa. L-am scris pe un post- it ca sa il am mereu aproape si sa imi aminteasca ca dincolo de cei 4 pereti- in care reusesc doar sa exist- este lumea adevarata in care pot sa traiesc. Cand fiecare zi seamana cu cea de ieri ajungi sa te simti inutil si limitat. Eu nu vreau sa ajung acel om obisnuit care se limiteaza doar la ceea ce este palpabil, care crede doar in ceea ce vede si nu trece dincolo de zona lui de confort. Eu vreau acolo unde materialul este anulat si incepe povestea trairilor.

Si pentru ca imi este cu neputinta sa traiesc fara sa dobandesc raspunsuri la intrebari pe care nu le inteleg, se apropie momentul in care voi deschide usa spre cunoastere, descoperire si simtire. E foarte important sa iti aloci timp si sa reflectezi la ceea ce iti doresti sa indeplinesti si cum te poti dezvolta personal, dar si care este legatura pe o care o ai cu cei din jur. Sa iesi din zona ta de confort inseamna sa schimbi ceva la tine, sa faci lucruri noi la care doar te-ai gandit pana acum insa nu le-ai realizat, inseamna sa cobori in interiorul tau si sa cauti adevarul care sa te lumineze in a face lucruri care sa te bucure pe tine si cei apropiati tie. Schimbarea este buna pentru ca aduce echilibru in lumea haotica in care suntem cuprinsi. Renuntarea la lucrurile inutile si lipsite de valoare conduce la eliberare sufleteasca. Suntem aici pentru ca asa a vrut cineva si pentru ca a fost inevitabila prezenta noastra in lume.

Nu as vrea sa imi consum viata fara sa inteleg ce mi se intampla.

Ce am mai citit si mi-a placut.

Textul ce urmeaza sa il cititi este un fragment din Legenda lui Hermes si vrea sa aduca la suprafata o idee a despre ceea ce se invata in templele din Egiptul antic, dar si pentru o face o comparatie intre ceea ce stiau ei pe vremea aceea si ce cunoastem noi astazi. Pe mine m-a prins si am decis sa il impartasesc cu voi.

”Hermes cere raspunsuri lui Osiris prin intermediul preotului unui templu egiptean care-l primise ca adept in vederea initierii in mistere.

Hermes adoarme. Deodata cineva il striga pe nume.

– Cine esti tu? intreaba Hermes.

– Sunt Osiris, Inteligenta Suprema care este in stare sa-ti dezvaluie orice lucru. Ce doresti tu?

– As vrea sa cunosc originea lucrurilor.

– Vei fi satisfacut.

Deodata un intuneric de nepatruns cobora asupra lui Hermes, care se vazu scufundat intr-un haos umed, plin de fum si in care se auzea un muget lugubru. O voce se ridica din prapastie: <Acesta este strigatul Luminii>, grai Osiris. Un foc subtil izbucni din adancurile umede si atinse inaltimile eterate. Hermes se ridica in acelasi timp si se regasi in sferele superioare; coruri de astre se auzeau desupra capului, iar Valea Luminii umplea Infinitul.

– Ai inteles ce ai vazut? intreba Osiris pe Hermes.

– Nu, raspunse acesta.

– Ei bine, tu ai vazut ceea ce exista de cand e lumea. Lumina pe care ai vazut-o la inceput e Inteligenta Divina in care isi au originea toate lucrurile si care contine toate modelele tuturor fiintelor, intunericul in care ai fost cufundat dupa aceea e lumea materiala in care traiesc oamenii pe Pamant. Focul pe care l-ai vazut izbucnind din adancuri e Cuvantul Divin. Dumnezeu e Tatal, Cuvantul e Fiul, Unirea lor e viata…

– Ce simt miraculos s-a deschis in mine! Nu mai vad cu ochii corpului, ci cu cei ai spiitului. Cum se face asta?

– Cuvantul e in tine. Ceea ce se vede, aude, creeza in tine e chiar Cuvantul Creator, Focul Sacru.”

Aceste cuvinte i-au fost spuse noului adept de catre preotul templului egiptean cu referire la viziunea lui Hermes.

Textul se continua asa: ”…Adu-ti aminte insa ca legea misterului acopera Marele Adevar. Cunoasterea totala nu poate fi dezvaluita decat fratilor nostri care au trecut prin aceleasi incercari ca si noi. Trebuie sa masori Adevarul dupa inteligenta fiecaruia, acoperindu-l pe cei slabi, pe care i-ar face sa innebuneasca, ascuzandu-l de cei rai care nu pot prinde decat fragmente din care ar face arme de distrugere. Inchide-l in inima ta si fa-l sa vorbeasca prin faptele tale. Stiinta va fi forta ta, credinta va fi spada ta, iar tacearea va fi armura care nu poate fi sfaramta.” (Eduoard Schure, Les Grandes inities, 1889).

M-au atins in mod pozitiv aceste revelatii si caut sa descopar semnificatia din spatele lor. Va recomand sa lecturati cartea Inteligenta materiei –  DC Dulcan, de unde am preluat si fragmentul de mai sus. Eu am gasit raspunsuri la multe din intrebarile pe care mi le pun, in mod frecvent, cu privire la existenta si viata noastra.