Archive for the ‘Fotografie’ Category
Minunile din Parcul National Muntii Macinului, Dobrogea: traseul spre Culmea Pricopanului
Cum arata? Suuuperb! 🙂 Si ce daca se termina deja iulie! Nu puteam sa nu scriu despre cum este iunie in Muntii Macinului 🙂 Am pregatit o sesiune lunga de poze pentru ca pur si simplu sunt imagini ce nu trebuie pastrate in sertar.
Despre prima calatorie prin Muntii Macinului am povestit in octombrie 2015 cand am urcat pana pe Varful Tutuiatu si cand peisajul tomnatic este diferit fata de cum e vara in acesti „mini-munti”, dar la fel de incantator. Dorinta de a descoperi inca o particica din ei a venit dupa alergarea din luna mai cand am participat la Maraton Muntii Macin si mi-am promis ca o sa ma plimb si vara pe aici.
Am plecat pe la 11.00 de acasa (din Carcaliu) – relativ tarziu pentru ca soarele era deja sus si cam calduros, dar se mai intrezareau cativa nori cu speranta pe cer, insa am ajuns repede pentru ca eram la doar 7km distanta de locul din care pornea traseul. Aveam idee unde trebuie sa ajungem, insa nu cu exactitate si atunci am zis ca mai bine ar fi sa consultam o harta online. Si asa am dat de Blogul de calatorii care ne-a indrumat perfect. Am pornit si noi in sens invers acelor de ceasornic, doar ca la un moment dat am deviat de la traseu si am luat-o pe alta parte. Stiam ca ceva este in neregula, dar nici ca ne-am ingrijorat si am urmat drumul care se arata in fata noastra.
Masina am lasat-o tot in intersectia unde se afla stalpul ce indica directia si am purces cu voie buna la drum 🙂 30 de minute aveam sa mergem pana punctul de unde incepe traseul in mod oficial. In final a fost un traseu de aproximativ 4 ore, cu tot cu pauza si destul de multe opriri pentru…poze si admirat peisajul, desigur!
Multumita peste masura ca am ajuns aici 🙂 , incep sa pun camera foto la treaba. Trebuie sa spun ca am plecat de aici cu mica dezamagire ca nu am intalnit nicio broasca testoasa pe traseu, ci doar un iepure foarte rapid. Poate data viitoare o sa vad si caprioare si macar o broasca de Dobrogea 😀
Dupa panourile turistice incepe adevarata aventura si se arata minunatia acestor munti batrani. Un drum plin cu flori, culoare si liniste. La scurt timp intram intr-o vale cu un mic rau, dar plina de fluturi. De mult nu mai vazusem asa multi intr-un singur loc. Nu stiu daca se cheama Valea Fluturilor sau asa am numit-o pentru mine 🙂 Dupa vale incepem sa tot urcam si sa privim cu nesat minunea din jurul nostru.
Nu am regretat deloc ca am deviat de la traseul initial. Ne-am bucurat si mai mult de privelistea de pe drum. Am avut parte de multe urcari si coborari, dar ce mai conta! Noi eram acolo, pe munte, si traiam momentul. Zambeam la fiecare pas pe care il faceam si cuprindeam cu privirea cat de mult puteam peisajul ademenitor.
A fost o alegere excelenta sa mergem in ziua aceea la colindat in Parcul National Muntii Macinului. Am prins un cer de un albastru perfect, iar norii pufosi de vara intregeau spectacolul naturii. Muntii acestia sunt o comoara a Dobrogei! Desi arata greoi de la distanta si un loc parca uitat un pic de lume, este atat de plin de viata!
Sa nu ii priviti doar din departare, asa cum am facut eu mult timp, ci mergeti mai aproape de ei, descoperiti-le frumusetea!
Sicilia. Simplu
Despre Sicilia as povesti la nesfarsit. Am adunat multe experiente frumoase si am intalnit multi oameni minunati in timpul celor 2 saptamani jumatate cat am stat acolo.
Am ajuns in satul unde Francis Ford Coppola a filmat scene din filmul „il Padrino”, am urcat pe Etna, am privit cel mai frumos apus sicilian la malul marii Mediteraneene (intr-un satuc de pescari) am mancat muuult peste delicios, am locuit intr-o casuta tipic siciliana ce avea o gradina in care cresteau portocali, lamai si manadarini, mi-am instalat biroul sub portocal si am lucrat sub soare.
Acesta e doar inceputul unei serii de povesti despre insula asta minunata. Imi doresc doar sa am timp sa vi le spun pe toate 🙂
Magnoliile mele pe instagram
Martie a fost despre minunile primaverii, despre alergare si…magnolii. Da, superbele magnolii! Din pasiunea asta a mea pentru ele, am incarcat frumos pagina de instagram cu multa culoare si armonie. Nu voi inceta sa le ador!
Noiembrie la Manastirea Cernica
La Manastirea Cernica am mai fost cu ceva ani in urma, tot intr-o zi de toamna, dar atunci cerul si natura din jur nu erau atat de frumoase precum le-am suprins acum. M-am bucurat sa revad acest loc linistit si sa ma plimb pe aleile din apropiere.
Recomand sa mergeti acolo cand simtiti nevoia sa evadati un pic din tumultul orasului si sa va incarcati cu energie buna. In curtea manastirii am mirosit cu nesat ultimii trandafiri infloriti, am privit cerul de noiembrie taiat de linii si am strans raze de soare.
Lacul Iacobdeal, Turcoaia – o oaza de liniste in Muntii Macinului
Am ajuns la Iacobdeal intr-o zi de octombrie senina. Planuiam sa il vizitez vara, cand eram in vacanta acasa, insa nu s-a intamplat asa. Am gasit lacul linistit si cu o culoare „adaptata” anotimpului. Nu am fost inca in Retezat sa vad cum arata un lac glaciar, dar am auzit ca Iacobdeal seamana foarte mult cu ce se gaseste si in Carpati.
Si aceasta minune naturala se afla la doar 10km distanta de Carcaliu, dar bineinteles ca eu ajung aici cu o mare intarziere. Ma bucur ca am facut-o macar acum, in al unsprezecelea ceas, si momentul ales a fost unul foarte potrivit din punct de vedere al vremii. Am petrecut acolo cateva ore pentru ca nu imi venea sa mai plec. Era o liniste atat de placuta si un soare de toamna cald…
Am facut un tur al lui si am incercat sa surprind cu camera bucatica care m-a impresionat mai mult. Daca aveti drum prin Dobrogea nu ezitati sa opriti pentru o plimbare in jurul lacului. Sigur o sa plecati de acolo incarcati cu energie si voie buna. Despre cum s-a format acest lac, de ce este unic in tara si cum se ajunge acolo cititi aici.
Spre Varful Tutuiatu din Muntii Macinului, Dobrogea
Din titlu suna ca si cum ar fi vorba de niste munti cu varfuri semete si greu de atins, dar realitatea e cu totul alta. Bine, pentru cei care sunt foarte incepatori in a face trasee pe munte poate sa fie chiar o realizare sa ajunga sus, sa atinga”varful” de 467m 🙂 Nu glumesc cand spun asta pentru ca insotitorul meu de drum a facut primul lui traseu serios si cand a ajuns in varf a imbratisat la propriu indicatorul pe care scria Varful Tutuiatu 😀
Muntii acestia ai Macinului sunt, de fapt, un fel de dealuri si sunt cei mai vechi munti din tara si chiar din Europa. Cu toate ca sunt nascuta si crescuta in Dobrogea si am trait la doar 10km distanta de munti, abia acum am reusit sa ajung la poalele acestei minunatii naturale. Si ma bucur ca am facut-o toamna cand peisajul este formidabil! Nu ca muntii ar fi foarte impaduriti si cu vegetatie deasa, dar tocmai portiunile „imbracate” dau farmec locului. Pe la jumatatea traseului am dat si de o padure de stejari de un galben molipsitor.
Traseul are un grad de dificultate scazut si nu dureaza mai mult de 1 ora jumate cu tot cu vreo 3 opriri pentru admirat si facut poze 😀 La urcare am ales varianta din stanga pentru a ajunge in varf urmand marcajul cu triunghi albastru si a fost o alegere inspirata. Imi plac mai mult urcarile decat coborarile, iar portiunea aleasa a fost perfecta. Ne-au speriat un pic cainii de la stana din apropiere, dar am reusit sa trecem peste ei si sa ne continuam drumul. Coborarea am facut prin partea dreapta, pe langa ceea ce a fost odata cariera si apoi pe Valea Morsu, inapoi spre Greci.
Privelistea din varf te cucereste! Ai o vedere spre satul Greci, spre Macin, varfurile din jur si spre campie. Parca nu iti mai vine sa pleci de acolo. E liniste si poti admira in voie peisajul tomnatic. Cerul nu a fost insorit, dar nici frig nu ni s-a parut a fi. Cred ca septembrie-octombrie, dar si pana la jumatatea lui noiembrie, e o perioada propice pentru a explora Parcul National Muntii Macinului. Deja ma gandesc la urmatoarea „expeditie” in zona si sper sa se intample la inceput de vara de data aceasta, ca sa prind muntele acoperit de verdele crud.
Pe lista am Culmea Pricopanului, Dealul Priopcea, Cetatuia si lista continua. Cu cat reusesc sa descopar mai multe, cu atat mai sanatos pentru linistea mea 🙂
La cules de maci la apus. Acasa.
Pot sa zic ca am avut un camp intreg cu maci doar pentru mine? 🙂
Probabil ca au trecut vreo 12 ani de la ultima sesiune de cules de maci la tara. Imi aduc aminte ca am strans atunci un brat intreg de maci si alte flori de camp si am repetat isprava si acum, in ultima vizita acasa, la Carcaliu. A fost minunat! Am prins un apus cum numai la tara se vede si se simte, dar si o lumina excelenta pentru fotografii.
Descoperind traseele cicloturistice din jud. Calarasi, sectiunea off-road
Pentru mine, plimbarea aceasta pe traseele cicloturistice din jud Calarasi a insemnat o evadare benefica din cotidian, una pe care o asteptam de mult. Au fost 50 de km de off-road superb, pe o vreme de vis, alaturi de oameni si prieteni minunati care apreciaza natura si lucrurile simple, dar atat de profunde. A fost pentru prima data cand am parcurs o distanta asa de lunga, dar a fost una pe care am simtit-o ca pe o plimbare usoara si de descoperire a unor locuri noi, fara graba si fara presiune.
Traseul nostru a inceput in Oltenita, cu plecare din Parcul Mare, a continuat pe malul Argesului pana la varsarea acestuia in Dunare, apoi pe malul Dunarii, pe malul canalului Mostistea-Dunare si in final a ajuns la Dorobantu. Va spun, e un traseu minunat care merita sa fie parcurs de toti pasionatii de cicloturism, dar si de orice biciclist amator care isi doreste sa faca o plimbare intr-un loc deosebit si aproape de Bucuresti, impreuna cu familia, colegii sau prietenii. Daca ar fi dupa mine, acolo m-as refugia in weekend-uri 😀
Peisajul m-a cucerit iremediabil chiar daca pe alocuri parea foarte familiar si zic asta pentru ca zona se aseamana mult cu cea de acasa, de la Carcaliu. As tinde sa zic ca luna mai este cea mai frumoasa si potrivita pentru a parcurge traseele off-road din zona. Nu e foarte cald, dar nici prea rece si totul e plin de viata. Verde cat cuprinde, flori care dau culoare peisajului si un miros imbatator te insoteste pe parcursul calatoriei. Nu as exclude nici sf de septembrie si chiar octombrie cand natura imbraca haine noi si placerea de a bicli este la cote ridicate.
M-am oprit foarte des pe traseu pentru a face poze. Efectiv nu ma puteam stapani din admirat tot ce vedeam si am parcurs doar o parte din trasee. Dupa C3 se continua traseul C4, Dorobantu-Chiciu si acesta la fel de pitoresc. Il am in vedere cand mai ajung prin zona. Daca va place mai mult soseaua puteti opta intre cele 2 trasee (sau sa le parcurgeti pe ambele intr-o singura zi) C1, Cascioarele-Manastirea si C2, Manastirea-Calarasi. Acestea din urma sunt chiar pe coordonatele magistralei Euro Velo 6 si se doreste omologarea lor.
In total sunt aprox. 200 de km de trasee in jud Calarasi care abia asteapta sa fie batatorite de cicloturisti din tara si din afara granitelor. Toate au grad scazut de dificultate si pot fi parcurse atat de cei mari, cat si de cei mai mici. E o adevarata placere sa descoperi locuri, oameni, obiceiuri si traditii doar parcurgand anumite zone pe bicicleta. Este cel mai activ, simplu si ieftin mod de a calatori. Daca v-am starnit curiozitatea, va invit sa decoperiti mai multe detalii chiar aici.
Si…va las in compania pozelor pana ajungeti sa vedeti cu ochii vostri frumusetea traseelor si a locurilor din jud Calarasi 😉