Fotografie, viata si frumos

Claudia Sofron blog

Povestea primului meu duatlon. Campionatul National de Duatlon 2016

leave a comment »

claudia smartatletic 1

Cum am terminat eu primul duatlon sau mai degraba ce inseamna sa ai vointa si sa treci la urmatorul nivel…

Pentru mine, Campionatul National de Duatlon a fost o cursa frumoasa, pe care am trait-o din plin. Chiar m-am bucurat de fiecare kilometru pe care l-am parcurs in alergare si pe bicicleta si per total sunt multumita de cum au decurs lucrurile.

Din pacate, sunt genul de om care la final zice ca se putea mai bine, dar pentru ca a fost prima cursa de acest gen, nu am tras de mine, ci am privit totul mai mult ca o intrecere cu mine insumi. Nu zic ca nu mi-ar fi placut sa ma vad pe podium, insa toate vin la timpul lor.

Gandul de a face un duatlon era mai vechi, dar cu vreo trei saptamani inainte de competitie a inceput sa fie tot mai prezent si decizia de a participa am luat-o relativ rapid. I-am spus colegului meu, Vlad Stoica, ca vreau sa ma inscriu la campionat si am nevoie de ajutorul lui pentru a-mi face un program de antrenament personalizat. In 5 minute aveam deja planul pe hartie si in seara acelei zile am si iesit la prima alergare. Pe aceasta cale ii multumesc pentru sfaturile pretioase pe care mi le-a dat si pentru ca m-a sustinut in tot acest demers.

Timp de doua saptamani m-am tinut de program in proportie de 80%, iar in saptamana competitiei vremea nu a fost deloc prietenoasa si mi-a dat o buna parte din plan peste cap, dar asta nu m-a demotivat. Ba chiar m-am odihnit si m-am simtit super energica in ziua cea mare.

In aceasta perioada mi-am dat seama cat de important este antrenamentul facut corect si de valoarea acestuia. Cu fiecare alergare pe care o faceam ma simiteam mai sigura pe mine si imi dadeam seama ca POT. Alergam de drag si fara prea mare efort pentru ca mintea si corpul lucrau impreuna si se ascultau. Ieseam mai mult seara pentru ca dimineata nu prea ma simt confortabil sa alerg, dar in timpul liber mai incercam sa parcurg kilometri si dupa-amiaza sau pana in pranz.

Am trait luna martie mai placut ca niciodata – in miscare, voie buna si am simit cu adevarat primavara. E pur si simplu minunat sa alergi pe langa pomi infloriti, sa vezi cum e totul verde in jur si cata viata e langa tine, sa gandesti pozitiv si sa simti ca traiesti frumos!

Cu o zi inainte si chiar in ziua concursului ma cuprindeau emotiile, dar au fost unele super constructive. Cu entuziasm m-am asezat la start. Am alergat in ritmul meu pentru ca nu vroiam sa ma obosesc prea tare din prima si apoi sa imi fie greu sa respir si sa continui – ulterior am realizat ca nu era un efort nespus de mare sa alerg mai tare. Daca m-as fi organizat mai bine poate scoteam un timp mai bun aici. Dupa ce am ajuns in tranzitie am ramas un pic suprinsa de faptul ca multe dintre participantele care m-au intrecut la alergare erau inca in tranzit. Mi-am luat bicicleta si am pornit cat de repede am putut.

Mie nu imi place vantul, clar. De el m-am temut si de el am dat. La bicicleta nu am fost deloc prieteni. Ma uitam la roata si mi se parea ca mergeam relativ repede, dar cand ridicam privirea sa vad ce e in fata ma cuprindea o neputinta pentru ca aveam impresia ca stau pe loc.

Fain a fost cand m-am dat jos de pe bicicleta pentru ultima tura de alergare si nu mai stiam unde imi sunt picioarele…la un moment dat eram aproape sigura ca o sa cad, dar usor usor am inceput sa imi revin si am pornit pe traseu. Abia pe la jumatatea distantei mi-am intrat in ritm, dar era prea tarziu pentru ca se vedea deja si finish-ul. Alaturi de a mine a alergat si Sorin care a fost un sprijin moral enorm. La final am si sprintat un pic, tot datorita lui.

Multumesc tuturor celor care m-au incurajat in timpul cursei – si au fost ceva oameni frumosi pentru ca ii tot auzeam de pe margine cum strigau „Hai, Claudia!”, Bravo, Claudia!”, „Mai ai putin!”, dar si celor care nu au fost prezenti si despre care stiu sigur erau cu gandul la mine. Nu stiu pe ce loc am terminat pentru ca la ora la care scriu impresiile rezultatele nu au fost afisate inca 😀

Later edit: rezultatele arata ca sunt pe locul 18 la open feminin din 44 de fete, iar la categoria mea de varsta, respectiv 30-34 ani, sunt a cincea dintr-un total de 13 fete.

Aceasta a fost povestea primului meu duatlon. Sper sa am ocazia sa v-o spun si pe cea de a doua 😉

claudia smartatletic 2

claudia smartatletic 3

Mentiuni:

  • Multumesc sotului meu ca a fost alaturi de mine la primul duatlon si m-a surprins in timpul probei de bicicleta
  • Poza de la alergare tot de el e facuta
  • Moment total neasteptat: mi-a cazut lantul, dar sub adrenalina concursului am reusit sa il pun repede la loc
Anunțuri

Written by claudiasofron

Martie 28, 2016 la 8:26 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: